acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poezie

de De Elena Bălăşanu

după singurătate

1.

urmăresc filme despre război

bine orchestrate

violenţă versus umanitate

victime colaterale

drame mici bucurii

nu am curajul

să privesc până la capăt

orice armă îndreptată

împotriva celuilalt

între timp

un avion se prăbuşeşte

şi căderea lui este

redată cu încetinitorul

ne putem închipui orice

o libelulă

pe un lac liniştit

într-o zi luminoasă de vară

aripile ei ating apa

fără să o tulbure

imaginea asta rămâne

2.

în serile în care

vorbim până târziu

Cecilia vrea să ştie

cum arată

copacul pe interior

din ce sunt făcuţi microbii

dacă Dumnezeu

doarme noaptea

3.

minus 8 grade şi un cer senin

îmi văd răsuflarea

abur cald & corpuri îngheţate

mi-ai promis că sfârşitul lumii

este aproape dar va veni

într-o zi frumoasă de toamnă

şi noi nu vom şti cum a fost

4.

mi-ai spus că ieri ai fost abătut

aşteptai autobuzul

şi pentru o clipă nu ai înţeles

poate e doar oboseala sau teama

pe care refuzăm să o acceptăm

aruncăm câteva seminţe

amestec gazon cu flori albe

refacem poteca aranjăm pietrele

aşteptăm să treacă

5.

despre iubire şi singurătate

nu vorbim

lungim dimineaţa asta

o răsucim pe toate părţile

şi o aşezăm între noi

vorbim în schimb

despre vreme şi păsări

despre cât

avem voie să respirăm

bem ceaiul pe terasă

şi ne privim pe rând

ca şi cum

nu ne-am cunoaşte

îndeajuns

dacă ne-am privi în ochi

fără să clipim

ţi-aş spune

că după mult timp

nu mă mai tem

6.

este atâta tristeţe în lume

dar

să nu vorbim despre

asta

să căutăm fericirea

împlinirea

să ne iubim

scrie

în toate cărţile

trebuie

să te iubeşti

singur

dacă vrei

să te iubească

şi ceilalţi

trebuie să cuprinzi

cu mintea

şi să extinzi

spaţiul în care

expiri şi inspiri

este atâta tristeţe în lume

dar

în bula noastră

e cald e bine

şi

oricum

nu putem rezolva noi

toate

problemele lumii

7.

pot să fiu oricine

dar nu toate odată

spun şi eu odată cu ea

şi iar mi se aruncă în faţă

că ar fi mai bine

să strâng din dinţi

şi să tac

că femeile pasionale

au făcut mult rău

lumii ăsteia

doar e în natura mea

de femeie

să sufăr şi să mă bucur

e în natura mea

de fiinţă sensibilă

şi delicată

ei bine

uite cum scriu

tremurând

şi minunându-mă

că îmi este dat

să sufăr şi să mă bucur

8.

încerc să zâmbesc

pentru prieteni

mă vor aşa cum mă ştiu ei

nu le plac recitalurile mele poetice

ar prefera să râd

să mă joc

să fiu provocatoare

ca o nimfă care ademeneşte

îşi încleştează fălcile

şi nu iartă