acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poeme

de De Mircea Teculescu

Culori

Aşa cum ochiul

frunză este,

când verde ţi se arată

ţie,

norocosului ajuns în pădurea

unde se poate afla

secretul învierii din morţi

al copacilor,

dacă iubeşti rugăciunea;

aşa cum ochiul

peşte este,

tăcut şi lunecător

printr-o apă ce curăţă,

când clipeşte semnalizând albastru,

pentru a apropia cerul

fără de care nu poţi exista

tu,

biata formă fără aripi;

aşa cum ochiul

stea este,

înfăţişându-se ţie strălucitor,

cu lacrimile uscate,

spre a te convinge

prin lumina ţintită spre inima-ţi,

mai curată decât raza soarelui,

de adâncimea ascunsă

în nopţile senine;

aşa irisul -

verdele, albastrul, negrul,

din ascunsa lume a şevaletelor.

Holograme

Holograma tainicului

foton de lumină

e crucea malteză;

datorită lui ajungi

să vezi

cum păsările

pun şiruri de cruci,

pe ţărână şi

pe zăpadă;

pe urmă, în al brazilor sinod,

descoperi urmele celor vechi,

făcuţi din ţărână cu

multe culori şi miresme;

urme de paşi

suprapuse de timp,

pe care te străduieşti să le urmezi,

astfel încât mersul, cu tine,

să urce spre cer;

să se albească omul de asfalt,

învelit în mantia-i de ceaţă,

care crede cu putere că

din serpentinele aerului

tot mai rece

se nasc urşii polari,

spre care văzătorii privesc

cu uimire, deşi, fără lumină,

ei nici n-ar şti că există

aşa ceva.