descongestionare
undeva între zona necontaminată şi petele de clor de pe covoraşul din baie
cei care tremură devin liderii celor care nu tremură
şi
şi
şi
poate poate poate
vom face rocade între noi
până când nu ne vom mai recunoaşte în oglindă
ca într-o ruletă rusească nimeni nu-şi va mai găsi corpul iniţial
vom zgâria obiectele şi obiceiurile pe care nu le înţelegem, acum şi pe noi înşine
vom lăsa în urmă piruetele astea cerebrale care nu duc nicăieri
şi ne va fi o idee mai bine
datul cu capul de pereţi a devenit datul cu genunchii de calorifere
mă reîntorc la melodiile abandonate în playlist
//vreau să vă invadez
şi până la urmă
îmi iese doar
să mă las invadată//
^returnează-i pe cei care te-ncurcă cât încă mai poţi^
mintea bate pasul pe loc, redă imagini cu:
cei doi fraţi care suferă de paralizie după apus
electrocutarea soţilor Rosenberg
o grămăjoară de măsline verzi tăiate în patru pe apucatelea
striaţiile găsite dedesubtul unei ciuperci
crăpături dishy care permit încălecarea sferelor posibilului cu cele ale imposibilului
smuls din habitat, creierul nu vrea să-mi fie mai bine, ci să păstreze familiaritatea
poate dacă aş urma-o pe femeia care şi-a pus o mască specială la „şcoala de zâmbit” Din Budapesta, m-aş înfumura mai puţin sau nervii mei ar căpăta arome şi consistenţe diferite, ar fi refulări mai puţin picante, mai puţin deranjante, mai pacifice.
m-aş prezenta în lume cu simţurile deconectate de la modul alertă
până data viitoare
încă o zi stupidă
în care feţele buhăite de somn sau de nesomn nu mai mimează autocontrolul
uneori simt că am „Reuşite” Din polistiren
aş da orice să-mi fac un stoc nelimitat de soluţii
dar nici asta nu mai sună convenabil când
cele finale rămân în stadiul de planificare
concentrarea nu-i nicăieri, n-are ce motoraş să hârâie sau să se oprească
dispariţii şi apariţii, rateuri focale
îngân motto-ul pe care nu mă satur să-l invoc
unde nu-i lumină, acolo-i neurastenie
goană printre serpentine. Cu înghiţituri mari. Cu senzaţii tari. Cu toate clişeele posibile şi imposibile. Data viitoare luăm castingul cu brio. Cine ştie mai bine ca noi să se refacă într-un minut după ce a stat dezafectat luni de zile ca o cameră răpusă de dezordine pe care o polisezi în doi timp şi trei mişcări, cât musafirilor li se distrage atenţia?