Amiaza în Sud
Amiaza în Sud se întoarce printre casele
înşirate asemeni artefactelor într-un relicvariu
pe uliţa micului oraşului dunărean
unde ferestrele sunt oglinzi
ce memorează bolta cerească
iar clipele se preschimbă
în măr de pus pe creştet
şi ţintă pentru îndemânare
când linia de plutire îşi ridică cotele
limesul serii creşte în îmbrăţişări
şi cuvântul ce defineşte
o mie şi una de strări
îşi cheamă înapoi trimisul
odată cu bucuria răstălmăcitoare
şi-o disperare blândă ce înconjoară totul
aşa cum veseli copii se adună
în jurul unui arlechin
O încercare
O crudă şi tandră punere la încercare
când singurătatea îşi extinde împărăţia
în cotloanele inimii
iar tot ce cuprinzi cu privirile este un câmp
răscolit de păsări mari
ce au evadat din rezervaţii
Rodeşte-n lucruri un fin târziu
precum împăcarea în pielea nemângâiată
şi vezi frumuseţea lumii puţin cu înfricoşare
Acoperi binele rămas
cu nădejde şi răbdare
ca un ritual apocrif de după rugăciune
şi tot ce-a mai rămas dintr-un
număr de promisiuni
printre gratiile unui soare pe care nu îl vezi
dar ştii că dincolo de norii metalici va lumina
noaptea de poimâine
En plein coeur
Seducţia pustiului
blândă şi monocromă
tot mai aproape de frigul
verii celei mai lungi
sub soarele ce uită să apună
la aceste ceasuri ale amintirii
braţelor tale pârguite de arşită
O repunere-n scenă
a suferinţei en plein coeur
precum goana unei herghelii
uitată în necuprinsul dogoritor al Sud-ului
când îi este greu amiezii din noi
să îşi vină în fire
iar câte un înger ne aţipeşte pe umeri
şi jur-imprejur
e aproape linişte
e aproape lumină