Plecarea
Ai grijă de tine copilă
mi-a spus tata la şase ani şi jumătate
eu nu voi putea
ştim prea bine cum e viaţa
toţi avem nevoie de dragoste dar şi de singurătate
şi-a luat traista cu lucrurile strânse în grabă
viaţa lui de om însurat pe repede-înainte
cu mine nu a găsit nici o poză
pe care să o îndese între cămăşile cu gulerele roase
aşa că spaţiul dintre noi a fost umplut doar
cu ce ar fi putut să fie
Parfum
Cineva îmi poartă noaptea hainele
şi pleacă în cafenele luxoase cu ele
unde bărbaţii râvnesc finalul poemelor mele
în rochiile mele fluide femeile par cu adevărat fericite
şi găsesc metafore mai potrivite pentru sex şi dragoste
cum poţi spune cuiva te iubesc fără interpretare?
nu ştiu, probabil, pe drumul de întoarcere plâng în hohote
încât mătăsurile au gust de moarte şi sare
eu aştept docilă dimineaţa şi mă mulţumesc adesea
cu parfumul unui bărbat pe care
nu l-am cunoscut niciodată
Inima ta
Inimii tale îi plac ceasurile stricate
care nu strigă, nu se grăbesc
nu aud risipirea
inimii tale îi sunt pe plac coapsele mele
pe care zvâcnesc răsăriturile şi urmele degetelor tale
pulsaţiile mele se întreabă atunci năucite
cine naiba este acest străin care ne tulbură existenţa
inima ta face comerţ cu şoaptele dinaintea dăruirii
şi tristeţile incolore de după împreunare
aşa e inima ta, o ramă
în care mă încadrezi perfect
precum o fotografie cu soldaţi prea tineri
care nu au mai ajuns din război, acasă
Alt nume
El lucrează într-un abator de cuvinte
iar prenumele meu a fost măcelărit prea devreme
ştiu, erau trei litere uşor de ucis
vă spun, nimeni nu mai are răbdare cu alfabetul
cuvântul iubire aşteaptă în ţarc
de câteva vieţi bune
şi cineva se joacă de-a moartea cu el
ca şi cum ar fi şotron la beţie
eu urmăresc timorată reînvierea
deşi sângele închegat de sub mese
ar fi dorit să port alt nume
înmormântare sau nuntă
în aceeaşi zi cu nunta a fost o înmormântare
pe drum convoi de feţe se bucură sau plâng
cine să ne deosebească
cu spaţiile dintre corpuri
moartea pare un bâlci
şi nunta o moarte
nu ştim cine va învia
nu ştim cine va reuşi să trăiască până la capăt
doar bocitoarea zilieră
speră să îşi poată plăti locul de veci
cu lacrimi prefabricate
O altă viaţă
Ştiu că am mai trăit o viaţă
în care ne-am iubit
ai fost pe rând pomul sub care mă aşezam să plâng
râul în care îmi scăldam sânii şi coapsele plesnite de timp
sicriul versurilor pe care nu le-am scris
casa fără patul unde cu spaimă m-am dăruit
ai fost cămaşa mea de noapte
şi pământul pe care călcam apăsat
în istovitoare şi lungi, fără de rost bătălii
o, ştiu aievea că te-am mai iubit
şi-acum numele tău stă pe palmele mele
precum o molie pe haina cea bună din şifonier