salonul 219
medicului Roxana Mustafa
ce facem domnule noi aici?
mă întreabă Moromete
(de parcă eu aş şti)
salonule alb cu paturi noi
şi pacienţi care pleacă şi vin
la ora primului tratament
totul pare încremenit în eternitate
şi fereastra este un ecran de cinematograf
salonul este un punct fix
pe o hartă a universului
aici durerea se strânge în borcane
invizibili extratereştrii organizează
totul
ei au uitat ce înseamnă suferinţa
şi o fură de la internaţi
însă noi o simţim la fel de aproape
ca o iubită
ce căutăm noi domnule aici
în acest salon de trecere?
şi până la urmă cine suntem
de unde venim încotro ne ducem noi
omenirea aflată în salonul 219
ce facem noi aici între lumi?
întreabă cu voce stinsă Moromete
salonul este alb cu paturi noi şi medici
care ne vizitează din când în când
pentru noi (cei internaţi) Universul
este doar un spital
mai mare
la Florenţa
la Florenţa Dumnezeu
poate fi găsit
la program precum
un bugetar la stat
însă atunci când l-am căutat eu
la celebrul Dom
Dumnezeu nu era acolo şi Domul
era închis
poate că Dumnezeu era plecat
ori într-un schimb de experienţă
sau poate într-o mică vacanţă
sigur este că nu am putut vorbi cu El
însă vor mai fi şi alte locuri
alte prilejuri
nu scapă El de o discuţie serioasă
cu mine
când îl voi întâlni îi voi vorbi sincer
ca de la bărbat la bărbat
eu
când mă uit
la ceilalţi
îmi dau seama
cât de mult
am îmbătrânit
şah
în jocul Lui cu Diavolul
Dumnezeu mută uneori
şi cu negrele?