Maturitatea: o vârstă care caută a le uzurpa pe celelalte. În mai mare măsură o poţi conştientiza când se întâmplă să n-o ai moralmente, decât atunci când treci/ ai trecut calendaristic printr-însa.
*
„Orice s-ar spune, funcţia imaginaţiei este nu de a face lucrurile ciudate să pară aşezate, ci mai curând ca lucrurile aşezate să pară ciudate; nu atât să transforme miracolele în realitate, cât să transforme realitatea în miracole” (Chesterton).
*
Lentoarea: o prudenţă voluptuoasă putând purta în fluxul său şi un germen de aşteptare.
*
Adolescenţa: variantă psihică a izgonirii din Paradis. De fapt o dublă despărţire: una de copilăria paradiziacă în sine, alta de lumea în care abia ai intrat, prin stările critice al căror stigmat a început să ţi-l aplice.
*
„Experienţa vieţii ne calmează şi ne umileşte. Pe măsură ce ne dăm seama că greşelile şi defectele noastre – pe care noi le credeam unice sau cel puţin excepţionale – se întâlnesc la o bună parte a umanităţii, ne simţim ca absolviţi de spectacolul unei mizerii aşa de larg răspândite şi în acelaşi timp înciudaţi de a nu depăşi nivelul comun, chiar în păcatele noastre. Ne considerăm mari vinovaţi: este o consolare amară aceea de a simţi că devenim insignifianţi” (Gustave Thibon).
*
Duminica: o zi având suficienţa, indolenţa, neparticiparea emoţională a maturităţii.
*
Leonardo da Vinci, Napoleon, Albert Einstein erau stângaci.
*
Senectute. Candorile unei lumi cu care te-ai obişnuit, dar pe care adesea le sesizezi într-un târziu.
*
Două ipostaze ale scriptorului. Scrie pentru că are o dispoziţie în acest sens, scrie pentru a atinge o atare dispoziţie.
*
„Folosind cromozomii unui exemplar intact, îngheţat, descoperit în permafrost, cercetătorii din Rusia vor să readucă la viaţă, prin clonare, o specie de bizon dispărut. Ideea vine după una similară în care şi-au propus să reînvie mamuţii. Totul e să nu încerce şi cu Lenin” (Dilema veche, 2023).
*
Urarea unui poet italian: „Pentru toată viaţa şi pentru toată moartea!”.
*
Cărţi ospitaliere.
*
Normalitatea: un armistiţiu (atenţie: nu o pace) în raporturile individului cu lumea ambientală.
*
Nu mai puţin decât o scară de valori contează contextul acesteia, intrând el însuşi într-o scară de valori.
*
„Iubitorii de animale de companie le consideră de mult timp adevăraţi membri ai familiei, dar acum vine şi legea în sprijinul lor. Într-un proces de partaj între doi soţi fără urmaşi, s-a dovedit în instanţă că animalul de companie, mai exact câinele, nu poate fi tratat ca un bun mobil şi trebuie încredinţat asemenea unui copil, decizându-se tipul de custodie şi programul de vizitare şi de îngrijire. Cei doi avocaţi din Oradea implicaţi în proces au stabilit astfel o premieră juridică de-a dreptul europeană. Deşi foştii soţi erau ambii extrem de ataşaţi de căţel, acesta a revenit, până la urmă, doamnei” (Dilema veche, 2023).
*
Vârste. Cu cât eşti mai ingenuu încrezător în primele, cu atât, îmbătrânind, devii mai circumspect faţă de ultima.
*
Scrisul: un viciu divin-demonic care se caută pe sine înainte de-a căuta lumea, aşa cum şi-a propus.
*
Subtilităţile acoperind un deficit de adaptare la real.