singur
cei care te-au ajutat
sunt plecaţi demult
cei care-au venit s-au aşezat la casele lor
asemenea eroilor din fotografiile de pe cruci
nu vor să-şi arunce o privire
cât să-ncapi când ai o zi proastă
un cuvânt de îmbărbătare ar fi
ca o cină romantică
cei care te-au iubit
îşi clădesc trupuri noi dincolo de orizontul
fumegând de amintiri
realitatea este un şobolan grăsuţ orb
şi fără părinţi
nici fraţi nici surori
un şobolan orfan obişnuit
să fure
să roadă
stele căzătoare
rămâi acolo într-al optulea cer
dacă nu din tine pornesc ploi şi vijelii
dacă nu tu eşti grindina ce trece prin acoperişuri
ca o ghiulea prin carnea mercenarilor
dacă n-ai învăţat până acum pedeapsa
lasă-i pe ei într-al nouălea cer
pentru că…
pentru că ei se află într-un alt unghi
de contemplaţie
cei pentru care ai contat
sunt bunicii altor copii
cărora le spun poveşti înainte de culcare
cum îţi spuneau şi ţie cât timp i-ai crezut
din experienţa lor de viaţă au avut grijă
să-ţi strecoare şi câte-un sâmbure de adevăr
acum eşti pe cont propriu
sunt depresivă doctore
donează-mi spitalul cu tot personalul
cu tratamente ŕ la long
seringi şi ace
înţepături în alte înţepături
să nu mai văd lumea ca pe-un perete alb
în care moartea bate cuie
fratelo
nopţile când nu spun rugăciuni
tu eşti rugăciunea mea
alianţa mea cu popoare de îngeri
ţi-aminteşti?
nu se lipea de mine nicio boală/
învăţasei descântece
de transfer al durerilor
le luai asupra ta cu o seninătate care abia acum
mă loveşte
ca să mă trezesc la o realitate imundă
te văd sprijinit în băţul despre care-mi
spuneai râzând
că e al treilea picior şi că el tot
de la dumnezeu vine
dar cine să-l fi substituit pe dumnezeul
cel adevărat/ singurul care
ne-a pus aceeaşi culoare în ochi aceeaşi chimie
în sânge/ şi pe tine
nu te-ar fi trimis să lupţi iar pe mine nu
cu câtă cruzime naivă răsturnam
peste privirea ta însorită
zăpezi cum îşi răstoarnă un copil nisip
în cap sperând
că îl lasă mama în mare
printre explozii de idei şi fum de ţigară
coboram privirile deodată
rostind confesiuni fundamentale
împreună le descifram înţelesurile ascunse
temători cum treci peste un pod îngust când
nu ştii să-noţi nici cât de adâncă este apa
ne clătinam construind dezechilibre sufleteşti
pentru ca imediat
să ni se lungească mâinile
într-o îmbrăţişare fraternă
acum cămăşile tale blugii tăi pasta de ras
parfumul/ toate
stau înghesuite în două geamantane
de care mă împiedic oriunde le-aş muta
şi oricui am încercat să le dau
mi le-a adus înapoi
toţi îngroziţi
că le-apăreai în vis acuzându-i de furt
vreau să ţin minte lecţia ce mi-ai predat-o
înainte de-a pleca
pe front
despre oamenii care rămân frumoşi
dacă sunt lăsaţi să trăiască
fără să ducă în cârcă fantomele trecutului
prin memorie umblă nişte pitici slinoşi
al căror singur rost este
să-mi murdărească raţionamentul
să-l încurce
mâinile ce-au scris despre istorii vesele
şi triste sunt acum ele însele
o istorie de unde răzbat salve de tun
pentru că astăzi
de ziua ta
cerul s-a spart în alerte aeriene
a izbucnit din nou războiul
fratelo