Scrisoare
Vă scriu acum cu cerneală simpatică/ unii veţi vedea adâncurile/ alţii – nu!/ Cerul înstelat deasupra noastră înfrăţit cu apa în nemişcarea ei.
Vă scriu numai cu cerneală simpatică./ Nu mai am timp să-mi fac noi prieteni/ Nu mai am timp să vă dezleg neînţelesul înconjurător./ Unii îl simt, alţii – nu!/
Tentacule otrăvite se apropie tiptil, tiptil/ Şi-au impregnat şi ele cerneală simpatică/ făcându-se nevăzute ochiului-ochi./
Aş vrea să strig, nu să scriu!
Pustiul îmi opreşte glasul şi voi nu mă auziţi./ Nimeni acum nu mai are urechi/ Toţi umblă surzi, deşi paşii le sunt hotărâţi.
Se va găsi oare cineva să desluşească – dincolo de cerneala simpatică – orizontul pur?
Am crezut?
Am visat o gemă
am crezut că am visat o gemă…
Am avut cândva o gemă!
în apele ei noaptea mea se închidea
dar se mai ascundea ceva:
un soare gata de culcare
săbii fierbinţi –
se trăseseră în teacă
pregătite şi ele de somn –
razele
gema le ocrotea/ le ferea
de priviri indiscrete
până se lăsa întunericul rece
Noaptea
pânză uşoară acoperitoare
la mine în vis dezvelea
culori magice aduna
verde şi crengi încărcate de primăvară
albastrul albit cu spumă de val:
început şi spaimă de gol.
I-am comandat atunci o montură
– cinstită –
de aur curat/ 18 karate
altfel nu se putea.
îngrădită,
Gema mea de îndată s-a închis
ofensată
în ea.
Cărarea
Umblam îmbujorată/ umblam palidă/ îmbătată de culoare/ arsă/ răcorită/ trează/ adormită pe braţe de vise/ în pijama/ în rochie de seară …
Umblam pe jos – pe poteca îngustă
Mai călcam un pas-doi alături
Capătul drumului mă trăgea vârtos înapoi.
Şi iar drumul drept
– sigur, nu lin –
trecea printre dealuri şi văi/ prin prăpăstii tot mai adâncite de neînţelegeri
Nu era deloc ca în basme!
Mă sprijineam de precepte, de idei
preconcepute chiar
Aveam călăuze pe poteca nemarcată
Sau poate…
da!
existau marcaje!
Mintea mea nu inventase încă
ochelarii care le puteau lumina.
Unde mă duceau?
Existenţă
Zilele curgeau
una câte una
un râu nepotolit
neistovit
Munţii stăteau neclintiţi
încremeniţi
Numai eu alergam
Numai eu mă jucam…
Mă jucam de-a v-aţi ascunselea
cu viaţa.
întrebări
încă o duminică fără acoperiş
încă un plop fără frunze
încă un om fără întrebări
încă o linişte spartă în două
ascuţite bucăţi
gata să sfâşie întunericul
ce ne cuprinde
Te-aş întreba totuşi:
Ce vezi dincolo de copacul desfrunzit?
Ce auzi dincolo de şoaptele nopţii?
Poţi prinde în palmă începutul de zi?
Poţi strânge la piept răsăritul?
Ştiu:
întrebări inutile!
Cercul
Am vrut să desenez un cerc
cu creta:
mi-a tremurat mâna
şi nici asfaltul nu era cine ştie ce neted
a ieşit cu poticneli de om nesigur
pe el
pe lume
pe început de primăvară
Am vrut să desenez un cerc
cu creionul:
s-a rupt mina de la prima încercare
şi pe hârtie a rămas o urmă din ce-aş fi vrut să fie
viaţa mea rotundă
Am vrut să desenez un cerc
cu stiloul:
o pată de cerneală i-a acoperit marginile
s-a întins ca un nor ameninţător
Am vrut să desenez un cerc pe nisip
cu un băţ:
l-a acoperit valul
şi s-a pierdut
precum iluziile
Cu compasul era inutil să încerc
Cum să-ţi construieşti lumea cu instrumente de măsurat!?
Visare
Perpetua-mi nelinişte
numai marea o poate sfida
zbaterea valului îmi răneşte gândurile
pietre aspre zgârie tălpile
Nisipul –
în permanentă schimbare
se crede statornic.
Scoici suferinde
tot aşteaptă intrarea în casa albastră…
Eu…
Eu încerc marea cu degetul…
Sunt omul în continuă visare
de zbor…
Cuvinte
am iubit/ am dansat/ am jucat şotron până la ivirea stelelor/ le-am desenat în adolescenţă.
am crezut/ m-am îndoit/ am zburat chiar nedeprinsă de la sol/ am aşteptat/ am învăţat
să aştept/ am dus până la capăt un gând/
chiar nebunesc
am făcut pe placul unora/ i-am ignorat pe cei neatenţi la corole de floare/ am cărat în spinare greutatea urii altora/ instinctul de haită l-a urât cu patimă...
Dar niciodată/ niciodată/ n-am aruncat cu pietre în păsări.
am scris/ am vorbit/ am trimis scrisori/ am dat telefoane sute şi sute/ conversaţii/ sute şi sute/ ore dăruite prietenilor/ neprietenilor/ din preajmă/ de departe…
Dar niciodată/ niciodată/ n-am înşelat cuvintele.
Cu ele am iubit
am urât
am ascultat
am înţeles
Am trăit bucata asta înlumită
afurisit de frumoasă!