Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Național al Literaturii Române anunță cu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a scriitoarei Dora Mezdrea, eminent cercetător în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române.
Dora Mezdrea a lucrat în calitate de cercetător și editor, fiind specializată în istoria filosofiei interbelice.
A urmat studii universitare la Facultatea de Litere a Universității din București, finalizate în 1982 cu o teză despre metodele muzicale în opera lui Thomas Mann. Profesoară, apoi redactor principal la Dreptatea, a avut colaborări la publicații precum: Dilema, Viața Românească, Manuscriptum etc.
A fost cercetătoare, vreme de decenii, a numeroase arhive publice și private (din București, Brăila, Pitești, Freiburg, Wiesbaden), a publicațiilor interbelice, din care au rezultat cele două direcții ale activității sale ulterioare: cea de autoare și cea de editoare, privindu-i îndeosebi pe Nae Ionescu și pe unii dintre discipolii săi filosofici. În același timp, a întocmit, prin cercetare și achiziții proprii, Fondul Documentar „Nae Ionescu“, aflat la Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Române.
Prin munca sa de cercetare și editare a lăsat câteva zeci de volume de istorie literară, filosofică și culturală: Ediția de opere complete ale lui Nae Ionescu, seria Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva securității, ediția de opere ale lui Vasile Băncilă. A recuperat Arhiva D. C. Amzăr, de la Wiesbaden, unde acesta a trăit. O parte a acesteia a fost donată Arhivelor Naționale, pentru alcătuirea unui fond care să-i poarte numele. A cercetat această arhivă și a grupat disciplinar scrierile acestuia.
A tradus din limba franceză lucrări de teologie și de filosofie de: Georges Habra (1994), Placide Déseille (1995), Jean Kovalevsky (1996), Jean-Michel Besnier (coord., 1997), Michel Laroche (2002, 2003), Maxime Egger (2004), Marcel Quénot (2004).
A elaborat mai multe ediții din scrierile autorilor români interbelici: Simion Mehedinți, I. G. Savin, Mircea Vulcănescu, Petru Manoliu, Paul Sterian.
Ultimele lucrări, apărute în 2024 și februarie 2025, sunt: D. C. Amzăr, Corespondența exilului, ediție îngrijită; traducerea textelor în limbile germană, franceză și engleză, note și indici de Dora Mezdrea, Vol. I: A-D, Vol. II: E-N, Vol. III: N-Z; Vasile Băncilă, Jurnal 1937-1941, Editura Muzeul Literaturii Române; Dora Mezdrea, D. C. Amzăr. Monografie, București, Ed. Eikon, 2024, 600 p.
Dora Mezdrea a fost un om discret, cu o vastă cultură filologică, filosofică și teologică, un cărturar de seamă, ale cărui noblețe și râvnă au fost adesea nebăgate în seamă, dar a cărui operă e indelebilă pentru cei care cercetează secolul XX românesc.
Dora Mezdrea va rămâne în galeria personalităților culturii române care și-au legat numele de Muzeul Național al Literaturii Române.
Prin dispariția Dorei Mezdrea, cercetarea istorică și filologică suferă o grea pierdere.
Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Național al Literaturii Române anunță cu profundă tristețe trecerea la cele veșnice a scriitoarei Dora Mezdrea, eminent cercetător în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române.
Dora Mezdrea a lucrat în calitate de cercetător și editor, fiind specializată în istoria filosofiei interbelice.
A urmat studii universitare la Facultatea de Litere a Universității din București, finalizate în 1982 cu o teză despre metodele muzicale în opera lui Thomas Mann. Profesoară, apoi redactor principal la Dreptatea, a avut colaborări la publicații precum: Dilema, Viața Românească, Manuscriptum etc.
A fost cercetătoare, vreme de decenii, a numeroase arhive publice și private (din București, Brăila, Pitești, Freiburg, Wiesbaden), a publicațiilor interbelice, din care au rezultat cele două direcții ale activității sale ulterioare: cea de autoare și cea de editoare, privindu-i îndeosebi pe Nae Ionescu și pe unii dintre discipolii săi filosofici. În același timp, a întocmit, prin cercetare și achiziții proprii, Fondul Documentar „Nae Ionescu“, aflat la Cabinetul de Manuscrise al Bibliotecii Academiei Române.
Prin munca sa de cercetare și editare a lăsat câteva zeci de volume de istorie literară, filosofică și culturală: Ediția de opere complete ale lui Nae Ionescu, seria Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva securității, ediția de opere ale lui Vasile Băncilă. A recuperat Arhiva D. C. Amzăr, de la Wiesbaden, unde acesta a trăit. O parte a acesteia a fost donată Arhivelor Naționale, pentru alcătuirea unui fond care să-i poarte numele. A cercetat această arhivă și a grupat disciplinar scrierile acestuia.
A tradus din limba franceză lucrări de teologie și de filosofie de: Georges Habra (1994), Placide Déseille (1995), Jean Kovalevsky (1996), Jean-Michel Besnier (coord., 1997), Michel Laroche (2002, 2003), Maxime Egger (2004), Marcel Quénot (2004).
A elaborat mai multe ediții din scrierile autorilor români interbelici: Simion Mehedinți, I. G. Savin, Mircea Vulcănescu, Petru Manoliu, Paul Sterian.
Ultimele lucrări, apărute în 2024 și februarie 2025, sunt: D. C. Amzăr, Corespondența exilului, ediție îngrijită; traducerea textelor în limbile germană, franceză și engleză, note și indici de Dora Mezdrea, Vol. I: A-D, Vol. II: E-N, Vol. III: N-Z; Vasile Băncilă, Jurnal 1937-1941, Editura Muzeul Literaturii Române; Dora Mezdrea, D. C. Amzăr. Monografie, București, Ed. Eikon, 2024, 600 p.
Dora Mezdrea a fost un om discret, cu o vastă cultură filologică, filosofică și teologică, un cărturar de seamă, ale cărui no blețe și râvnă au fost adesea nebăgate în seamă, dar a cărui operă e indelebilă pentru cei care cercetează secolul XX românesc.
Dora Mezdrea va rămâne în galeria personalităților culturii române care și-au legat numele de Muzeul Național al Literaturii Române.
Prin dispariția Dorei Mezdrea, cercetarea istorică și filologică suferă o grea pierdere.