Pădurea magică
Nu avem destul timp
Să traversăm împreună acest tărâm
stăpânit de licurici,
verdele lor ţi s-a prins în păr
precum o agrafă de smarald.
când ai făcut primul pas,
degetele de la picioare ţi s-au transformat în râme
care aşteptau venirea ploii.
Pe trupul tău gol şi umed au erupt pete maronii
Cu miros de soc dulce
Proaspăt cules.
Melcii au construit deasupra capului tău
Raze de mucină aurii
Ce curg de la baza tâmplelor zdrobite.
Rugăciune
Palmele bunicii când se roagă
Iau forma unui buchet de crini
Pe care îl înalţă cerului.
De sub pleoapele ei
Se nasc mărgăritare.
Dumnezeu le adună şi cârpeşte aripile îngerilor
Cu acul gigant din argint.
Portret
Deschid sertarele din zona pieptului.
Ies îngeri cu aripi dantelate şi chip anonim
Etalându-şi buclele fotografiate de timp.
Se nasc perle sângerii la baza palmelor întinse spre cer.
îţi atârnă florile din palme
Udate cu perle de alb murdar
Gingăşia lor mi s-a imprimat pe foile albe din xerox.
Am pus fâşii de mare albastră peste ochii tăi blânzi
Simt valurile de irişi ce se lovesc de stâncile apărute peste noapte.
Pe plajă, iubiţii îşi toarnă inimile în scoici şi fac schimb de amprente pentru eternitate.
Nisipul se scurge prin venele mele
Deodată,
Simt auriu.
Fără întoarcere
Mi-am aşezat trupul în carcasa de carne şi am închis ochii.
Pleoapele erau cortine de metal
Care ghilotinau genele inferioare.
Creierul pâlpâia ca o veioză veche.
Ultimele semnale nervoase sunt trimise către centrul de comandă
Unde femeia machiată strident încă apasă butoanele, plictisită.
Degetele au devenit trasee de parcurs,
Vasele de sânge sunt fire cusute sub piele.