Toamna oamenilor
Azi începe
restul restului
de viaţă
pe care încă
n-am început-o
chiromanta mă caută
interesată de zilele mele
dar eu trişez
la adăpostul durerii
întind palma frunzelor
se vede miezul vieţii
ca o nucă decojită
zice
se vede viitorul
cum latră
şi muşcă
din restul oamenilor
uscaţi ca o frunză.
Cartografie
Ne crucificăm imaginea pe rama unui portret
priveşte şi crezi
omul din tablou e pâinea lui Dumnezeu
omul din poză e frumos şi bun
şi toţi trăiesc intens acum
trăim ca şi cum viaţa asta ar fi reală
între rame se întâmplă totul
chiar dacă dincolo e vidul
ca o prăpastie între visul tău şi visul meu
am văzut
pe harta sângelui nostru
este cartografiat abisul
şi are adâncimea a o mie de iubiri
ştiu
hărţile sângelui sunt pentru vieţaşii
care pot să respire
aerul rarefiat dintre prea multe lucruri
şi dintre nepărăsiri prea puţine.
Miracolul libertăţii
Tot uit
că nu pot
să destrăiesc
războaiele trăite de mine
şi de cei pe care
îi port în sânge
criminalul din mine
pleacă iarăşi
la vânătoare
de miracole
adversarul bine pregătit
mă aşteaptă cu superioritate
să îmi arate
uite! Vidul este regele animalelor!
nu mai există minuni
dar eu ştiu
sunt ascunse
în spaţiul rămas
dincolo
de privirile goale
ale juraţilor
care asistă olimpian
la procesul secolului
libertatea
a avut neruşinarea
să urzească miracole
în văzul tuturor.
Graniţă
Am trecut graniţa
fără paşaport
am făcut un pas
şi am fost dincolo
de ţara asta înghesuită
de sub pielea mea
acolo nu se respiră
acolo se luptă
toţi străbunii mei stau ghemuiţi
în câte-o celulă
în ţara de dincolo
de mine
ziua de mâine
şi ziua de neiertat
îşi fac cuiburi
în vârtejurile mântuirii
alunecate de pe cruce
aici trăiesc toţi orfanii de celule.