La editura craioveană Aius apare, în anul 2025, Volumul de versuri, în ediţie bilingvă, METAMORFOZE/ Métamorphoses, Semnat de Emanuela Buşoi. Autoarea îşi trece în „Fişa de creaţie” De la finalul Cărţii titlurile operelor publicate, începând cu 2013, creaţii care acoperă un Spaţiu literar variat, însemnând proză, poezie, eseu, studii de istorie Literară, note de călătorie, traduceri ale unor autori români în limba Franceză, şi dau aici un singur exemplu: sonetele eminesciene, dar şi a unor Scriitori francezi în limba română, constituindu-se astfel, ca un veritabil Ambasador cultural. Revenind la volumul METAMORFOZE, criticul Daniel Cristea-Enache notează pe coperta a IV-a: „Aceste Metamorfoze, absolut Remarcabile, arată o poetă reactivă, atentă la drama omului în prezentul Istoric; şi care face din versurile sale, adesea, o cutie de rezonanţă lirică Pentru dramele şi tragediile colective”.
Cartea este împărţită în trei cicluri, „MALADIE DE SAISON”, „RELIGIA PĂCII” şi „SUB OCHIUL LUI RA”, titlurile poemelor fiind, în Majoritate, anticipative pentru tema abordată şi exprimate atât prin cuvinte/ Construcţii nominale, cât şi verbale: BISERICA, DECENIUL 7, DE VORBĂ CU DUMNEZEU, CEL CE VINE etc. Am remarcat scrierea cu Majuscule a titlurilor în limba română, în timp ce traducerea lor în franceză Se face cu minuscule, presupun pentru un efect vizual. În ceea ce priveşte tema şi motivele constitutive care o particularizează, Emanuela Buşoi dezvoltă Câteva direcţii: vremurile pandemice şi impactul lor asupra societăţii, religia În interacţiune cu condiţia femeii, mitologia şi războiul.
Incipitul cărţii conţine poemul MALADIE DE SAISON, a Cărui temă, cum se şi deduce din titlu, este boala, dar nu una banală, ci aceea Declanşată de Covid19, poeta sintetizând metaforic poziţionarea diferită a Oamenilor: „Scene simulate şi un ser fiziologic injectat cu ace retractile/ Zâmbetul lui Pasteur dincolo de timp” Sau „Line nu l-a găsit decât pe noul Covid19 Made Wuhan ca să se vorbească despre ea”. Retrospectiva lirică aminteşte şi Alte maladii „De sezon”, ca de exemplu, gripa spaniolă, iar efectul unor Viruşi de ieri sau de azi este sugerat astfel: „Sunt şanse astronomic de mici/ Să ne crească solzi pe piele/ prin retrotranscrierea/ ARN-ului în AND/ deşi Unii viruşi/ s-ar strădui să depăşească dogma”.
Prin încercarea de redescoperire a universului armonios, a Spaţiului propice elevaţiei, transcenderii spirituale, poeta este în dilemă: „Nimeni nu mai ştie de-am fost regi ori simpli muritori/ Urc ultima treaptă/ Sau o cobor?” (CU VITEZĂ DE MELC). Alienarea asociată cu solitudinea Sunt stări ce se grefează pe un decor hibernal, într-o comuniune fiinţă-cadru Natural exterior, prezentată în viziune modernă, prin imagini poetice Sinestezice: „Site enorme/ Cern zăpezi/ Peste sufletele noastre/ Bântuite de Aceeaşi maladie planetară/ (…) în tăceri de vată/ Orbită de fulgii de nea”. Memoria afectivă a poetei reţine contururi, siluete, cadre din vremuri de Tristă austeritate, dar care nu estompează totuşi bucuria unei aventuri: „E Seară. Fetele venite de la întâlnire mănâncă cu o poftă pantagruelică/ ceva/ Îngrozitor/ Pâine cu muştar şi ceapă/ […] La institut e o beznă de ţi-e frică/ Să mergi pe cele coridoare/ Pe străzi arde un bec din trei/ Domneşte o Atmosferă de film poliţist” (Deceniul 7).
într-un alt poem autoarea preferă versul scurt, Construcţiile prepoziţionale şi exprimarea frustă, se realizează, de fapt, Filmul evoluţiei noastre ca fiinţe sociale: „Mergem o bucată de vreme/ o zi/ Un An/ Câteva decenii/ Unii după alţii/ Unii cu alţii/ Unii fără alţii/ Unii spre Alţii/ Unii pentru alţii/ Unii împotriva altora…Până când/ într-o altă zi ori Noapte/ Ne întindem/ Miliarde de oameni/ Sub miliarde de cruci”.
Al doilea capitol al cărţii, „RELIGIA PĂCII” Are în debut Poemul RAS PUTIN şi prezintă, sub forma unei ample interogaţii retorice, Problematica războaielor de cucerire: „Cu ce ochi ar privi soldaţii hârşiţi în Războaiele lungi din Afganistan/ Din Georgia ori Cecenia?/ Acum Cain îl omoară Pe Abel şi-i aruncă inima la câini/ […] Rusie, Rusie,/ Maică Rusie/ Unde sunt Prinţii tăi rafinaţi şi îngânduraţi/ Bolkonski/ Bezuhov?/ Levin/ Vronski?/ Nu Are nicio vină Dostoievski/ Ţarul roşu e un nebun furios”. Poemul FEMEI îN IRAN este o confesiune despre condiţia femeii, într-o alternativă de Sclavie modernă, sub apanajul unui fanatism sângeros. Tabloul fetelor de liceu „Din Teheran până-n Shiraz”, care-şi aruncă hijaburile spre cer, într-un gest De eliberare simbolică, prinzându-şi părul în coadă de cal sau lăsându-l liber, Este, cred, cel mai credibil şi convingător cadru surprins de Eamnuela Buşoi, Cu mesajul că speranţa nu a pierit cu totul. În RELIGIA PĂCII citim un Avertisment pe fundalul recrudescenţelor religioase: „Nu te nelinişti/ Tu eşti Următoarea/ Tu/ Mama lui Hary Potter/ Gâtul diavolului e întotdeauna lovit de Un briceag”.
Ultimul ciclu al cărţii, „OCHIUL LUI RA”, introduce lectorul În universul mitologic, cu popasuri lirice în vechiul Egipt, mai ales, dar şi În Grecia Antică sau în îndepărtatele Indii. Citim despre zeii strict Repartizaţi, cu sarcini precise: zeul aerului, al pământului, al apei, al Fecundităţii, al maternităţii, cărora li se alătură, evident, şi Ra. După Dialoguri imaginare sau doar o punere în scenă a altor figuri mitologice, Precum Osiris, Isis, Hermes, a căror putere se vrea resuscitată, poeta ajunge, Până la urmă, la o concluzie nuanţată: „Da,/ domnule Einstein,/ Dumnezeu nu Joacă la zaruri Universul, însă pe unde nu/ te aştepţi se insinuează hazardul” (FLOAREA VIEŢII).
Nu ştiu dacă are sau nu dreptate Emanuela Buşoi, când trage Această concluzie, dar pentru a se apăra de hazardul insinuat, cred că Foloseşte arma poeziei, care s-a dovedit, în timp, invincibilă.