Nu-i nimeni
voi să îmbrac sufletul
în altă haină
să lepăd vechile păcate
cum şarpele
cînd vine vremea
lasă pielea
cu alte glasuri să mă-nvălui
/ dintre cereştile tropare
care ar vrea
care ar fi să mă încapă!/
sînt ore trăite-n tranşee
pe meterezele întunericului
între crenelurile fulgerului
trăite pe burtă
fac salturi
într-o cascadă de stînci
zburătoare prin sînge
către o altă viaţă
în tîmpla stîngă
ciocanul Timpului bate dureros
întunecînd privirea celor care vin
munţii norilor
suspendaţi între duhul văzduhului
şi îngeri de argilă
se călătoresc
peste iluzorii speranţe
e greu bastonul
mintea-i tot mai grea
de lut sînt pleoapele
şi în timpane membranele obosite
nu-i nimeni inima să-ntrebe