acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poeme

de De Ionel Ciupureanu

Nu mai gândi nu mai ţipa

E-un du-te vino şi tot aşa

burţile oricum se baricadează din mers

nu contează alunecând în sinea mea

habar n-am cu hohotele şi pupăturile

ai încredere se scurg oarecum

nu mai gândi logic şi nu mai ţipa

ce drăguţ

până se-ntunecă burţile se fărâmiţează

nu-mi pasă că ne vom înmulţi

şi ce păcat şi aşa mai departe.

în spatele meu

Capul meu îmi pica la picioare

şi doar capul tău vorbea picioarelor mele

rămân în spatele meu să mă visez fără picioare

mâinile şi urechile ar vrea să sufere ca oamenii

visează că-mi mănâncă picioarele

să doarmă şi să bea să moară şi să leşine

nu plânge şi tu n-a plâns nimeni că m-a visat

fără picioare şi fără urechi

fără capul tău vorbind mâinilor mele

să mă viseze şi să moară să leşine şi să bea.

Ceva există

Se răspândesc zvonuri

se evită ciocniri se sprijină forţe

femeia mea citez devine ridicolă

şi zona e moale

fleoşc leziunile ei se şi varsă

intră-n fojgăitul care ţâşneşte

e-o-ntreagă nebunie

se râcâie dar nu se proliferează

lichidul ei s-ar descompune

dacă şi numai dacă ar şi exista.

încercuirea mişcărilor

N-am unde să-ţi spăl picioarele

şi nici să le dau foc nu mai am

s-au rupt singure şi-au plecat

cu nevăzutul de la picioarele mele cu tot

marţi dimineaţa

ca un mort ce te pusei să mi-l naşti

ca să scapi de picioarele tale umflate

şi-apoi să plângi după ele

marţi dimineaţa

ca un mort ce te pusei să mi-l naşti.

Ceva merge

Ar fi trebuit doar alcoolul

să mă apere de cancer

nu-i suficient

şi-atunci îmi fac rost de-o femeie

asta-i bine

aş fi vrut s-o vând altcuiva

ce-i prea folosit n-aş mai curăţa cu aspiratorul

n-ar fi rău să fug undeva

plozii sunt plini de ură

aş putea să-i dau la schimb

sau i-aş folosi până îi ia dracul

un câine ar vrea să mă latre dar nu mai are voie

mai curând sau mai târziu doar de cancer

alcoolul ar mai fi vrut să mă apere

va fi şi prea târziu şi prea curând

m-ar putea da şi la schimb

asta-i bine.

Nişte scaune o masă

Te vindecasem după moartea ta

visasem o casă un pat şi-o carpetă

un hău imens unde să nasc

ce-am râs că doar tu nu erai.

Ca pe vremuri

în loc să moară nici n-a mai existat

săracul de el

îl cunoscuse cineva totuşi

nu ştiu ce să mai spun

că nici nu mai am voie că îmi alege şi dezordinea

că îmi mângâie neregularităţile ca pe vremuri

la urma urmei indiferent cum

obosise un pic că nu exista

într-un cuvânt îmi destrăma slănina

nu ştiu de ce

şi cu asta basta

nu mai ştiu ce să zic.

Aş lenevi

Te-am visat fetiţă cu chipul maică-ti moartă

am ieşit şi-am murit şi-apoi am plecat şi-am ajuns

e doar o mahala România

îţi dau bilele mele din vis să leneveşti în ele

moartea mea e doar un gând şi

România doar o mahala

când mă spălam pe cap o viziune spălam nu o femeie

cântă şi-acuma de parcă se fărâmiţase sub cărnuri

e doar o mahala România.