Tadeusz Rózewicz este nu doar unul dintre poeţii polonezi clasici ai secolului XX (alături de Czeslaw Milosz, Wyslawa Szymborska şi Zbigniew Herbert – primii doi câştigători ai Premiului Nobel), ci şi unul dintre ultimii mari modernişti europeni în viaţă. Rózewicz s-a născut în 1921 la Radomsko şi a fost martor şi participant la toate marile momente din ultimii 70 de ani – a făcut parte din Rezistenţă în timpul ocupaţiei naziste a Poloniei, a scris poezie în comunism şi după căderea acestuia. Câştigător al festivalului de poezie de la Struga la un an după Ginsberg şi autor a peste 50 de volume de versuri, teatru şi proză, Rózewicz a scris, de la debutul său din 1947 şi până în anii 2000, o poezie foarte variată, fiind unul dintre autorii preocupaţi de reînnoirea continuă a mijloacelor de expresie.
Lamentaţie
Vă vorbesc vouă preoţilor
profesorilor judecătorilor şi artiştilor
cizmarilor şi doctorilor
şi ţie tatăl meu
ascultaţi-mă.
Nu sunt tânăr
nu vă lăsaţi mişcaţi de inocenţa mea
de fragilitatea trupului meu
de albeaţa duioasă a gâtului meu
de claritatea frunţii mele înalte
sau de tuleiele care-mi umbresc buza suavă
nici de râsul meu de cherubin
sau de mersul mlădios şi agil.
Am douăzeci de ani
sunt un ucigaş
un instrument
orb ca o spadă
în mâna călăului
am ucis un om
şi cu degetele înroşite de sânge
am mângâiat sânii albi ai femeilor.
Mutilat nu am văzut
nici cer nici trandafir
nici pasăre cuib sau copac
nici pe sfântul Francisc
nici pe Ahile sau pe Hector
şi timp de şase ani
efluvii de sânge mi-au năvălit în nări.
Nu cred că apa se preschimbă în vin
nu cred în iertarea păcatelor
nu cred în învierea trupului.
Supravieţuitorul
Am douăzeci şi patru de ani
dus la măcel
am supravieţuit.
Următoarele sunt sinonime goale:
om şi animal
dragoste şi ură
prieten şi duşman
întuneric şi lumină.
Oamenii şi animalele sunt omorâţi în acelaşi fel
am văzut-o:
camioane pline cu oameni schilodiţi
ce nu vor fi salvaţi.
Noţiunile sunt doar cuvinte:
virtute şi crimă
adevăr şi minciună
frumuseţe şi urâţenie
vitejie şi laşitate.
Virtutea şi crima cântăresc la fel
am văzut-o:
la un bărbat care era în acelaşi timp
criminal şi virtuos.
Caut un profesor şi un maestru
care să îmi redea văzul auzul şi graiul
care să numească din nou obiecte şi noţiuni
care să despartă întunericul de lumină.
Am douăzeci şi patru de ani
dus la măcel
am supravieţuit.
Cine este poet
Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.
Printre multiple îndeletniciri
Printre multiple îndeletniciri
de o extremă urgenţă
am uitat
că mai trebuie
să şi mor
inconştient fiind
am neglijat această sarcină
sau o îndeplineam
cu superficialitate
de mâine
totul se va schimba
o să mă apuc de murit
cu cea mai mare grijă
cu optimism şi înţelepciune
fără să pierd vremea
Traducere şi prezentare de Claudiu Komartin