***
Poezia,
Această fractură de os
A realităţii.
***
Deschideam geamurile,
ieşeau
pe rând
sunetele,
mult zgomot
într-o casă
atât de mică,
furia
se zbătea aici,
un fetus în borcanul sub presiune.
Mâinile tale tremurând,
între rândurile
unei cărţi
aşterneau un scris întunecat,
absorbit de liniştea dinaintea
furtunii de păsări
din cartierul
chinezesc abandonat
în inima metropolei.
Aerul avea mişcările
unei gelatine în curs de formare,
mergeam pe urme
de zgârieturi
pe pereţi,
intram în subteranele
minţilor noastre,
ieşeam
din ce în ce mai resemnaţi.
***
Când scriu poezie
Mă joc de-a v-aţi ascunselea
Cu realitatea.
O certitudine e mai necesară uneori decât un pahar cu apă
Văd lucrurile altfel,
Privirea mi s-a eliberat
Din strânsoarea cearcănelor,
Iar imaginile au devenit tot mai clare,
Realitatea are baterii noi:
Combustie spontană,
Confruntări de idei
Duse pe planuri înclinate,
Accelerarea unor trăiri
Până când se ajunge la limita unor stări,
O paradă invizibilă a energiilor de pe întreg
Pământul,
Ideile importante ale omenirii în scădere
Ca rezervele de petrol.
Credibilitatea însingurării verificată online.
O certitudine e mai necesară uneori decât
un pahar cu apă
Imaginile tot mai clare,
Şlefuite de privirile noastre
Până când devin oglinzi.
În lipsa mişcării,
Între fiecare dintre noi
Ar apărea
Câmpuri minate.
***
Dimineaţa
Mintea mea
O pictură suprarealistă.
***
Noaptea
în somn
aud cel mai bine
că exist.
***
Dumnezeu
S-a gândit
Cu acest cer
Să lege la ochi
Universul orb.