Critica literară a devenit – se pare – o îndeletnicire sau o meserie periculoasă. Dacă toată lumea ştia deja cât de antipatizaţi ori de înjuraţi sunt, adesea, cronicarii literari, dintr-un text al lui Marius Chivu (publicat în Dilema Veche) aflăm că patimile şi dorinţele scriitoriceşti pot atinge culmi nebănuite, precum ameninţarea cu bătaia sau tentativa de şantaj („Şantaj pentru o cronică literară“): „G. Călinescu spunea undeva: «Scriitorul care trimite criticului o carte poştală insultătoare, fiindcă nu-i mulţumit de judecata pe care acesta a dat-o în privinţa sa, calcă regulile culturii înalte.». Cu toate acestea, orice reacţie de frustrare produsă de o cronică negativă, fără a fi neapărat şi îndreptăţită sau măcar exprimată într-un limbaj decent, este de înţeles la un anumit nivel. Ce depăşeşte însă orice regulă de bun-simţ şi orice limită a înţelegerii este ameninţarea. Cum am arătat mai sus, am avut parte de ameninţări cu bătaia după ce am scris cronici negative, însă articolul pe care îl scriu acum este provocat de o premieră: un scriitor tocmai ce m-a ameninţat înainte de a mă exprima despre cartea lui. După cum veţi citi în cele ce urmează, suita de mesaje private pe care acest individ mi le-a trimis pe Facebook sînt ceea ce se cheamă o tentativă de şantaj, care, deşi rămîne totuşi gravă, ar fi şi foarte tristă, dacă n-ar fi, de fapt, extrem de comică. (Notă: textul, trimis pe bucăţi şi în decursul mai multor zile, nu poate fi, totuşi, reprodus integral; diacriticile îmi aparţin.)

«Hipstere, (…) aş avea nişte chestii de zis şi nişte dedesubturi de povestit. dar sînt un tip răbdător şi încerc să fiu bun cu oamenii. Am aşteptat (…) să debutez, aşa că pot să aştept mai întîi cronica ta la cartea mea. Atît te rog: să nu mă visezi la noapte! Şi, pentru că nu vreau să fii dezavantajat, recunosc: ştiu şi despre concursul de la Humanitas, Şi despre Teodorovici de la Polirom, şi despre bursele tale de la ICR, şi despre ce bani iei tu de la Cărtureşti, şi despre serile tale halucinogene cu (…) de la (…), şi despre discuţiile tale cu (…). Chiar şi despre faptul că i-ai zis unui tip să nu publice în acelaşi timp cu tine, că-ţi strică lansarea. Şi te aştept, coaie, ah, de cînd te aştept! (…)».

Partea cu adevărat comică vine din faptul că acest individ, care este o persoană publică, chiar foarte cunoscută în domeniul în care activează, crede că mă poate şantaja cu lucruri neşantajabile (…)“.

Recomandăm comprese cu gheaţă (la cap) şi psihoterapie intensivă pentru cei cu manifestări care trec dincolo de bunul simţ şi de lege!