DIN GRUPAJUL ARMENIA
* * *
Înfofolind gura ca pe o roză umedă,
În mâini ţinând stupi octaedrici,
Întreaga dimineaţă a zilelor la capătul lumii
Tu ai tot stat, înghiţindu-ţi lacrimile.
Şi, de ruşine şi amar, ai întors spatele
Bărboaselor oraşe ale orientului;
Şi iată-te pe patul vopselăriei,
Când ţi se ia masca mortuară.
* * *
Înfăşură-ţi mâna cu batista şi în măceşul încoronărilor,
În densitatea fricţiunilor lui de celuloid
Afundă-ţi-o curajos, până la trosnituri.
Fără foarfece obţine-vom roza,
Dar bagă de seamă să nu se scuture dintr-o dată
Gunoiul roz muselină petala lui Solomon nici chiar
Pentru şerbet folositoare, sălbatica, ce nu dă nici ulei, nici aromă.
* * *
Ţăcănind pe granitul porfirului,
Se tot împiedică bietul căluţ de ţară,
Căţărându-se pe soclul pleşuv
Al răsunătoarei pietre statale,
Iar din urma sa cu bocceluţe cu brânză,
Abia trăgându-şi sufletul, aleargă curdele
Ce împăcară diavolul cu dumnezeu,
Fiecăruia dându-i câte o jumătate...
* * *
Ce lux într-un sătuc sărac
Fibroasa muzică a apei!
Ce-o fi asta? Tors de bumbac? Sunet? Avertizare?
Doamne, fereşte! Mai e până la nenorocire!
Şi în labirintul melosului umed
Duruie o beznă-atât de năbuşitoare,
De parcă la ceasornicarul subpământului
Veni chiar ştima din ape unduitoare.
* * *
Deja nicicând nu te voi mai vedea,
Miopule cer armenesc,
Şi deja nu mă voi uita mijit
Spre cortul de drumeţie al Araratului,
Şi de azi încolo nicicând în bibliotecă
Nu voi mai deschide olarii autori
Ai minunatei cărţi găunoase-a pământului,
După care învăţară oamenii primordiali.
* * *
Argilă şi azur ceresc, argilă şi azur ceresc,
Ce alta să râvneşti? Mijeşte-ţi ochii, neamânat,
Ca un şah chiomb bunghindu-se la inelu-i smaraldiu,
Peste cartea lutului sonor, peste pământ cărturăresc,
Peste scriptura purulentă, peste lutul drumului
Pe care gonim, ca prin muzică şi prin cuvânt.
1930