Senior recunoscut al criticii şi istoriei literare oltene actuale, profesorul şi editorul Florea Firan dă prin cartea „Scrisul Românesc” – 90 de ani de la întemeiere o lecţie de istorie literară. Volumul de 564 de pagini este totodată studiu monografic şi bibliografie adnotată. Ca tematică şi demers istorico-literar, acesta înglobează şi dezvoltă cartea publicată în 2008, la 80 de ani de la înfiinţarea Scrisului Românesc (1927). Aşa cum se ştie, primul număr al revistei a apărut la 1 noiembrie 1927; el avea format de carte şi 104 pagini. Seria întemeietoare a revistei a însemnat publicarea a patru numere, însumând 496 de pagini (noiembrie 1927 – 104 pagini; decembrie 1927 – 108 pagini; ianuarie 1928 – 96 de pagini; februarie 1928 – 88 de pagini).

Întemeietorul revistei Scrisul Românesc este acelaşi Dumitru Tomescu, care, în 5 decembrie 1905, împreună cu Constantin Şaban Făgeţel, a pus bazele revistei Ramuri. Acestuia, în carte, profesorul Florea Firan îi aduce un binemeritat omagiu şi îi face un profil spiritual corect şi măgulitor: „Critic literar şi publicist, Dumitru Tomescu face parte din pleiada generoasă a tinerilor scriitori de la începutul veacului trecut care s-au dăruit şi au slujit cu pasiune literatura. (…) Este un tradiţionalist pe linia lui Nicolae Iorga. Era iniţiat în literatura naţională şi universală, cu solide cunoştinţe de estetică şi critică literară”.

Proiectului principial de structurare şi profilului preprogramat al revistei li se acordă atenţia cuvenită. Articolul-program semnat de D. Tomescu („Înnoirea literaturii”) se constituie ca un angajament de depăşire a sămănătorismului, de găsire a unei căi literare care să încorporeze modernismul. Cunoscut ca apologet al sămănătorismului şi ca tradiţionalist militant, D. Tomescu, în dorinţa de înnoire a producţiei literare, îşi reconfigurează cumva ideatica estetică. Fără a abdica de la concepţia tradiţionalistă, criticul îndeamnă la dezvoltarea de creaţii literare înnoitoare, dincolo de sămănătorism şi modernism. Cu toate acestea, contribuţiile înnoitoare, ideile literare şi critice noi le aduc colaboratorii modernişti ai revistei: Tudor Arghezi, Liviu Rebreanu, Vasile Voiculescu, Ion Agârbiceanu, Cezar Petrescu. De evidenţiat că printre cei care au semnat articole de substanţă s-a numărat şi Constantin Rădulescu-Motru.

În ceea ce priveşte seria nouă a Scrisului Românesc, aceasta a fost lansată în 2003 din iniţiativa domnului Florea Firan, profesor la Universitatea din Craiova şi director al Scrisului Românesc Fundaţia-Editura. Revista a fost proiectată ca trimestrială. De aceea, în iunie 2003 au apărut două numere într-unul, pe două trimestre (ianuarie-iunie). Din ianuarie 2004 până la finalul lui 2007, revista a fost scoasă la 2 luni. Apoi, din 2008, ea a fost editată lunar. Fundamentele de direcţie ale seriei noi a revistei au fost delineate de profesorul Florea Firan în editorialele numerelor 1-2 şi 3 (2003). Scrisul Românesc, seria nouă, este, înainte de toate, animată de o echilibrată concepţie morală şi literară: „Începem acest proiect fără orgolii sau vanităţi, dar şi fără să ne simţim timoraţi de afluenţa sau de fluctuaţia revistelor de azi, în dorinţa de a oferi încă o posibilitate de afirmare a culturii române în ce are mai temeinic şi valoros” (nr. 1-2, ianuarie-iunie, 2003, p. 1). Pe de o parte, se vizează întoarcerea la „literatura valoroasă” şi la „clasicii literaturii române şi universale”, iar pe de alta, se năzuieşte la ridicarea la excelenţă a scriitorilor români din diaspora şi a valorilor interculturale (de altfel, al doilea editorial se intitula „Mişcarea valorilor în spaţiul intercultural” – Scrisul Românesc, nr. 3, iulie-septembrie, 2003). Colaboratorii noii serii a Scrisului Românesc sunt personalităţi de prim rang ale literaturii române (din ţară şi din diaspora). La 15 ani de la apariţie, Scrisul Românesc (serie nouă) a ajuns să fie o revistă de prim-plan în peisajul publicistic.

Cartea este scrisă într-un stil sobru, cu atenţie la respectarea istoriei şi la fundamentarea pe referinţe. Elaborată doct şi, am zice, doctoral (putând fi luată ca model de doctoranzii ce se ocupă de reviste), această monografie admirabilă se citeşte cu plăcere.