Poeme
de Adrian Suciu
e secetă rău
plouă atît de scurt
de parcă s-ar masturba un înger.
răstignit în sudoare citesc de la tine. „nu
mă cunoști îndeajuns:
sînt femeia care n-aduce apă de două ori.
sînt tînără în sensul că sînt tînără.
sînt inedită ca o expoziție de gări demolate.”
iar eu sînt înțelept: prietenii se duc dracu’
casele se duc dracu’ livezile se duc dracu’!
(mirosul pruncilor crescuți printre nuci
mai spînzură o vreme de fostele crengi
ca aroma vaniliei în tăvile goale).
lucruri
morții plîng viii. înspre margine
stăm noi
înșurubați în zilele noastre mustind de șmenari ai sorții
și călugărițe la negru. lucrurile sînt utile
ele trebuiesc neapărat mutate dintr-un loc într-altul.
ele trebuiesc măsurate.
pentru mutatul lucrurilor e nevoie
de strategii e nevoie de spațiu.
lucruri care zăngănesc și sfidează praful.
sîntem gestionarii marilor depozite contabilitățile noastre
sînt inevitabil fictive. în unele dimineți
inventăm evidențe perfecte borderouri firești.
ce nu scriem noi nu există.
putem eventual presupune că-ntr-o margine
oarecare morții numără viii.
|
