| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Adrian Alui GheorgheLegături primejdioase
a murit domnul grasu cum, a murit domnul grasu? da, în somn bun om, păcat. a avut parte de o moarte uşoară a murit doamna aurica, ai auzit? care doamna aurica? coafeza, femeia aia înaltă şi cu un neg pe nas a, cea care te-a coafat la nuntă exact măi, dar ce femeie frumoasă era şi nu părea să sufere de ceva anume. de ce a murit? un chist ovarian un cancer ceva a murit profesorul danciu profesorul danciu? a, cel care apărea la televizor care vorbea frumos despre orice da, el, a murit tot aşa, privind la televizor o moarte fulgerătoare acum nici nu ştii cum e mai bine să te chinui o vreme sau să mori aşa ca şi cum te-ai urca în avion şi te tot duci a murit liviţa. da, profesoara de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toţi bărbaţii scăpaţi numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum a murit? otravă. a luat otravă. nefericita ! a murit croitorul roşculeţ, numai ce a trecut strada şi l-a izbit un camion. ce croitor! ce om! ce croitor! a murit doctorul truică, a făcut infarct în baie. deh, un beţiv! da bun doctor, să ne înţelegem a murit colonelul grigoriu. era bătrîn şi mînca pensie de o sută de ani. ăsta era veteran de la războiul de independenţă? că îl uitase dumnezeu sunt mulţi şi zilnic se adună şi mai mulţi. o fac într-un anume fel. se uită peste lume, aşa, cu un fel de regret, spun vorbe pe care parcă numai o dată în viaţă le auzi deşi ele sunt la o mai adîncă privire absolut banale, ţin morţiş să lase amintiri, multe amintiri în urmă ca să li se şteargă probele adevăratei lor vieţi, fac în aşa fel încît nici măcar să nu vezi pe unde au zbughit-o în lumea lor, au şi un soi de egoism pe care trebuie să-l treci cu privirea, au datorii pe care nu şi le achită niciodată şi o fac premeditat, o fac parcă şi cu oarecare dispreţ la adresa celorlalţi, ei, doar ei contează şi lumea lor care nu ştim dacă e tristă sau nu aici avem ceva presupuneri eu cred că au şi o înţelegere secretă se retrag unul cîte unul ca să pună ceva la cale trebuie să fim un pic mai vigilenţi că ne trezim una, două că au ocupat toată eternitatea şi nouă nu ne mai rămîne decît să tragem mîţa de coadă pe lumea asta, în viaţa asta în care am ajuns să banalizăm şi cele mai importante lucruri da, e limpede, chiar acum cînd spun aceste lucruri aflu că a murit şi domnul stere contabilul de la fabrica de ulei... ! cum a murit? a căzut de pe scară în timp ce curăţa adăpostul porumbeilor. e clar. nicio scară nu stă întîmplător lîngă un perete. fiecare îşi provoacă drumul în felul său. şi apoi domnul stere avea un fel al lui de a fi că părea să fie jumătate în lumea asta şi jumătate în lumea cealaltă treaba asta, cu porumbeii, fiind o fugă din realitate, evident. de asta vă zic: maximă vigilenţă, maximă vigilenţă. chiar şi acolo unde crezi că e vorba de banalul somn unul dintre ei îşi iţeşte capul în lume. Poemul exorcist
Inima secretă detergenţi pielea secretă detergenţi creierul secretă detergenţi trăim într-o lume curată, curată în care mizerabil este doar... (treceţi un nume, dintre cele pe care le cunoaşteţi, care credeţi că vă vine bine) Soarele face curat pe cer roua spală creierele privighetorilor din parcuri ploaia şterge drumurile care nu duc nicăieri singurul care murdăreşte toate lucrurile din jur şi o face cu multă determinare şi o face cu ură şi care ne enervează pe toţi cu proasta lui creştere este doar... (treceţi un nume, dintre cele pe care le cunoaşteţi, care credeţi că vă vine bine) Cînd scriu de fapt spăl cuvintele de mizeriile în care sunt atrase în discuţiile zilnice silnice de asta, continuu, inima secretă detergenţi ochiul secretă detergenţi sufletul şterge de îndoială toate subînţelesurile din cuvinte dar vine nemernicul dar vine creatura odioasă dar vine pramatia fără scrupule şi face praf toată munca noastră de zi şi de noapte şi îşi şterge picioarele de sufletele noastre încît îţi vine să îi pui pistolul la tîmplă şi să îl întrebi: pînă cînd, nefericitule, porcule, vei abuza de răbdarea noastră...? (treceţi un nume, dintre cele pe care le cunoaşteţi, care credeţi că vă vine bine). Blues Nu mă mai miră nimic din ce se întîmplă în viaţa de zi cu zi politicile strîmbe şi fără de rostul artei în spaţiul public după ce azi am văzut cîteva privighetori ciugulind resturi din tomberon. |