Memoriile unei artiste (II)

Ileana Bratu, plasticiana cu idei novatoare, unde cibernetica ºi creaþia artisticã  sunt într-o fericitã vecinãtate, autoarea zecilor de articole pe aceastã temã, prin anii 1970, a visat sã publice ºi un volum de memorii, la editura ,,Gallimard’’. Bursiera lui Jean Cassou, frecventatoarea seminarului lui Roland Barthes, are o bunã primire în mediile intelectuale pariziene, este apreciatã pentru creaþia sa plasticã, sculpturã ambientalã, picturã, desene, unde originalitatea îi este remarcatã. Obþine premii, cronici favorabile la expoziþiile deschise la Paris, Orleans, Varºovia, sau la Barcelona. Materia unui posibil volum, deocamdatã dactilografiat, unde povestea curge, cu întoarceri în timp, din 1 ianuarie 1981, cu paranteze confesiv-proustiene, era pregãtitã pentru amintita, jinduita editurã...N-a fost sã fie...Cartea proiectatã ar fi avut 1700 de pagini, eu am citit  doar primul volum.

O carte de memorialisticã, organizatã ,,cartezian“ în  capitole: Plecarea, Întoarcerea, Pregãtirea, Iubirea, Enigma, Viaþa, Timpul. Nimic afectat, ci totul foarte firesc relatat, chiar dacã majusculele, conceptele ar putea da impresia de generalizare atemporalã. Suntem spectatorii unor serii de experienþe formative, de fapt, unele senine, dar mai ales dureroase, un proces de clarificare, de descoperire a sinelui.

Colorat afectiv de melancolice retrospecþii, scris direct în francezã, volumul se numeºte ,,A la recherche du bonheur“. Sugestia livrescã a titlului este evidentã. E o retrãire a unor etape foarte viu pãstrate de memoria autoarei, fapte, locuri, personaje, de la iubiri devastatoare la mizeriile cunoscute ale dictaturii, birocraþia, ideologia, frigul din case, cel din jur, lipsurile, toate explicate virtualului cititor occidental prin intermediul acestor memorii. Alternanþa celor douã lumi, aici-dincolo (de Cortina de Fier) unde Ileana Bratu trãieºte câþiva ani, graþie burselor obþinute, nu contrastul brutal, teoretizat ca atare, maniheist, dintre Occidentul prosper, liber, ºi Rãsãritul captiv ideologic comunismului, se impune, mai ales.

E o subtilã punere în paginã a diferenþelor, care reies din cotidian. Frigul, lipsa unor materiale de calitate pentru desen, a þigãrilor, a cafelei...Tonul e constatativ-resemnat, evenimentele din Polonia, Walesa, ,,Solidaritatea’’ sunt consemnate, dar nu e deplânsã, retoric, ineficient, pasivitatea românilor, doar sugeratã fin. Textul, destinat lectorului occidental, nu devine pamflet politic, ci punere în paralelã a douã lumi, de unde cititorul poate trage singur concluziile. Uneori, ca la lecþia de echitaþie de la Vincennes, sunt descoperite înrudirile profunde ale omului de pretutindeni, dincolo de sisteme politice. Copilãria la þarã, la Sãliºte, îi dã posibilitatea unui dialog familiar, de la egal la egal, cu maestrul de echitaþie. De altfel, observ cã inteligenþa ºi firescul autoarei sunt extrem de cuceritoare, ele îi deschid, mereu, uºile simpatiei. N-am cunoscut-o pe autoare, prin redacþiile bucureºtene ale anilor ’70, la ,,Amfiteatru“, sã zicem, aº fi putut-o, de pildã,  întâlni, sau  prin atelierele unui Sorin Ilfoveanu, Sabin ªtefãnuþã, Horia Flãmînd, prin care zãboveam, în descinderile mele bucureºtene.

Destinat unei publicãri, la ,,Gallimard“, caietul masiv, cu o copertã superbã, pentru visata carte, conceputã de artistã, a ajuns la mine, prin intermediul unei rude a regretatei plasticiene.

Sunt pagini care nu ajung însã la explicaþia, fie ea ºi parþialã, a eºecului unui destin artistic, frânt prea devreme. Sinuciderea artistei poate fi, simplificînd lucrurile, consecinþa unor presiuni psihologice obscure, interne sau\\ºi externe, ca ºi  rodul negru al unor cãlãtorii latino-americane, cu stranii urmãri, la templele aztece.

Pe scurt, paginile a ceea ce trebuia sã fie un volum de memorialisticã, cu iz proustian, conþin ºi enigma sau cifrul unei vieþi, neobiºnuite bineînþeles, care nu are, curios, în manuscrisul cercetat de mine cel puþin, nicio aluzie religioasã, doar afimarea non-existenþei dupã moarte...

Sunt aici, pe lângã paginile drumului interior european, logic, format din întâlniri fericite, expoziþii, cãrþi, ºi seminþele negre ale unei iniþieri, dincolo de logicã, ascunse în coaja fructului exotic, amerindian. Moartea ca fascinaþie a inumanului, ca tentaþie de anhilare, aerul crud al unor desene ale autoarei de acolo provin, cred eu...Poate un editor curajos ar risca publicând ciudatul  manuscris al Ilenei Bratu, care face pasul tragic, de la jubilaþie  la autosuprimare.