Întâlnirile culinare de neevitat pe care le prilejuieşte orice călătorie estivală te ghidează, volens nolens, spre universul construit sub unda olfactivo-gustativă a desemnărilor alimentare. Şi nu e lucru puţin o desemnare (Bezeichnung – în termenii consacraţi ai teoriei coseriene), ştiută fiind importanţa definitorie a distincţiei semnificaţie/ desemnare şi a relaţiilor care le caracterizează. Ca tertium comparationis, aceasta este cea care permite compararea limbilor din punctul de vedere al conţinutului de limbă. Pe ea se întemeiază toată comparaţia lingvistică, gramaticală şi lexicală, care se face întotdeauna din punctul de vedere al organizării diferite a posibilităţilor de desemnare.

În acest cadru şi de la aceste gânduri am alunecat spre lucrarea din 2012 a Petronelei Savin, centrată pe analiza terminologiei alimentare româneşti.

Pe idei şi concepte coseriene îşi ancorează teza şi autoarea (da, lucrarea are la bază teza de doctorat susţinută la Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi), care afirmă că studiul terminologic este determinat cultural. Relaţia dintre limbaj şi cultură se prezintă în paliere diferite: limbajul este formă primară a culturii, a creativităţii umane, apoi dă expresie culturii nonlingvistice şi reprezintă, de asemenea, actualitatea culturii, exprimând cunoaşterile, ideile şi judecăţile despre realitatea cunoscută.

Cunoaşterea nonlingvistică şi ansamblul ideilor şi judecăţilor despre realitatea cunoscută influenţează expresia lingvistică şi o determină în aceeaşi măsură, constituind şi justificarea raţională a etnolingvisticii, „versiune europeană a ceea ce anglo-saxonii numesc antropologie lingvistică, disciplină care vizează studiul varietăţii şi variaţiei limbajului în strânsă legătură cu civilizaţia şi cultura unei societăţii” (Coseriu apud. Savin, p. 17).

Analiza propusă de autoare se înscrie, aşadar, în cadrul larg al antropologiei culturale şi se construieşte onomasiologic, metodă care conduce sui-generis la abordări de tip pragmatic şi metalingvistic.

Raportarea terminologiei culinare la variantele diacronică, diatopică şi diastratică ale românei actuale organizează cuprinsul lucrării. Studiul organizării stratigrafice a terminologiei alimentare este conjugat cu studiul etimologic, motivat de faptul că, astfel, poate fi ilustrat raportul complex dintre cultură şi limbă, domeniul esenţial al terminologiei alimentare oglindind tipul de relaţie lingvistică şi culturală dintre două popoare.

Ansamblul conceptelor din domeniul alimentar poate fi explorat la nivelul fondului lexical de bază şi al împrumuturilor, care permit, la rândul lor, evidenţieri diatopice şi diastratice. Spaţiul tabelar se dovedeşte eficient pentru evidenţierea nucleelor corpusului terminologic al alimentaţiei şi marcarea relaţiilor semantice dintre termenii culinari.

Procedând la o privire sintetică de actualizare pe terenul variaţiei diafazice, prin analiza textelor meniurilor de la câteva restaurante, autoarea se opreşte la exemplificarea funcţiei fatice ataşate acestora (prin evidenţierea diminutivării şi a componentelor specifice unui limbaj funcţional), precum şi a valenţelor etnostilistice ale discursului culinar în proza secolului al XIX-lea, la Ion Creangă, Nicolae Filimon şi I. L. Caragiale. Textul curge firesc şi măsurat, în cadrele (coseriene) precizate încă din pragul prezentei abordări.

Şi pentru că atâtea cuvinte ne-au trezit apetitul, vă poftim (a pofti – sl. pohoteti) la masă! Mâncăm (lat. manducare) oriental sau occidental? Avem de toate, de la toţi adunate: ciorbă (turc. čorba), borş (rus. boršč) sau supă (fr. soupe) ori un antreu (fr. entrée). Poate gustăm (lat. gustare) un aperitiv (fr. apéritif, lat. sav. aperitivus)?

Nu mă împac cu sarmalele (turc., sb. sarma), cu tochitura (formaţie românească) sau tocana (magh. tokány), însă azi recomand orice friptură (lat. *frictura), şniţel (germ. Schnitzel), biftec (fr. biftec, engl. beef-steak), escalop (fr. escalope), mixed-grill (engl. mixed-grill) sau somon (fr. saumon) bine preparat. Sau, dacă preferaţi, varii legume (lat. legumen), ciuperci (bulg. čepurka, sb. pečurka), cartofi gratinaţi (germ. Kartoffel, fr. gratiner) ori piure (fr. purre), un pilaf în vas de lut (turc. pilâv, ngr. piláfi) sau, poate, rizoto (it. risotto).

Ar fi păcat să nu gustăm (lat. gustare) puţină plăcintă (lat. placenta) ori o felie de cozonac (bulg. kuzunak, ngr. houdounáki) sau, tot pe româneşte, nişte prăjituri asortate ori clătite, cornuleţe sau gogoşi.

În ce mă priveşte, prefer ceva simplu, orice salată (ngr. salata, it. salata, fr. salade, germ. Salat), inclusiv bulgărească ori grecească. Să fie cu roşii (formaţie româneşti), castraveţi (bulg. kastravec), ceapă (lat. caepa) … Însoţită de nişte brânză (autohtonă) şi de un pahar (magh. pohár, sb. pehar) de vin bun (lat. vinum).