Gellu Dorian, poet, prozator şi dramaturg, debutează individual cu volumul de versuri Liniştea neliniştii în anul 1979. Îşi continuă parcursul literar cu poezie, proză şi teatru, iar în anul 2018 publică romanul Rataţii.

Cartea prezintă destinul fiului preşedintelui unui ceape, Alin Hrom, şi pe cel al tatălui său, Vasile Hrom. Incipitul romanului îl are în centru pe Vasile, preşedintele din Stihia, ce tocmai se întorsese de la Şcoala de Partid. Creaţia lui Gellu Dorian expune şi modul abuziv prin care li s-au luat proprietăţile oamenilor, colectivizarea impusă cu forţa. Puterea preşedintelui era nemărginită, el ştia şi controla totul, putea schimba destine, în mâinile lui erau binele şi răul. Aşa creionează autorul portretul unui om aflat într-o funcţie însemnată atunci, portretul parvenitului.

Fiul lui Vasile Hrom, Alin, este urmărit în roman încă din primii ani de viaţă. El vedea în tatăl lui un exemplu demn de urmat. Preşedintele îi manipula pe toţi cei din jurul său, corectitudinea nu îşi găseşte locul în preajma acestuia. De pildă, Alin trebuia să fie cel mai bun la şcoală pentru simplul fapt că era fiul lui Vasile, iar dascălii erau obligaţi să execute ordinele. Fiul, cel ce îşi admiră mult tatăl, va crede în ideile pe care Vasile Hrom şi le însuşise la Şcoala de Partid. În mintea sa prinde rădăcini solide un viitor strălucit în slujba sistemului politic de la acea vreme. Fiul său este în ochii preşedintelui un viitor înlocuitor sau chiar un om ce va putea conduce judeţul, într-o zi.

Desprins de satul natal, tânărul Alin cunoaşte alţi oameni, i se deschid noi orizonturi, începe să îşi dorească altceva de la viaţă, este atras de cultură, de minţile luminate, de ceea ce nu văzuse până atunci. Totodată, el reuşeşte să vadă obiectiv realitatea din jurul său. Laptele şi mierea din casa lui erau un vis pentru oamenii de rând. Magazinele neaprovizionate, sărăcia, acestea sunt aspecte semnificative pe care le observă şi Alin la Iaşi: „Au colindat toate magazinele de pe Ştefan cel Mare, dar, spre mirarea lor, acestea erau aproape goale. Doar apă minerală, cutii de conserve, cele mai multe de tocană de legume, biscuiţi, pungi cu pufuleţi şi pufarin, crochete de creveţi, peşte oceanic congelat, încât din cele peste zece magazine colindate în goană, nu au putut cumpăra mare lucru. Nu observase până atunci penuria”. Fiul preşedintelui nu se mai regăseşte în Stihia, nu poate să aplice ceea ce învăţase, oamenii de acolo fiind obişnuiţi cu traiul lor de zi cu zi: „El învăţase despre matematicile generative, despre filozofia numerelor, algebră, analiză matematică, unde era as, ba chiar şi despre maşini şi unelte, şi putea chiar să inventeze tot felul de astfel de maşini, performante, un pic de cibernetică, altceva decât să dea ordine unei gloate de tractorişti, care oricum vor face ceea ce ştiau ei mai bine pe câmp, la cârciumă şi acasă, adică să bea. Nu trebuia să-i înveţe el”. Cu alte cuvinte, visurile care-i stăpâneau mintea cândva erau acum doar amintiri, el nu mai face parte din lumea la care visase în trecut. Cartea parcurge istoria totalitaristă a României şi ajunge la căderea regimului comunist. Revoluţia aduce cu sine schimbarea destinului ţării, dar şi schimbarea destinelor multor oameni. Alin simpatizează cu transformările prin care trece România, vrea să îşi găsească locul în lumea nouă, dar uşile la care bate îi sunt închise. Aspiraţiile pentru viitor nu îl părăsesc: „Exista numai el şi planurile sale de viitor, pe care niciodată nu şi le va vedea împlinite”. Personajul lui Gellu Dorian are voinţa de a renaşte din propria cenuşă, dar nu poate să îşi finalizeze idealurile. Pare că visurile lui Alin Hrom care pornesc din Stihia, localitate cu nume predestinat eşecului, n-au cum să se realizeze şi rămân doar nişte iluzii.

Cartea este una realistă, ea caută să prezinte obiectiv România comunistă prin intermediul personajelor. Parvenitul, demagogul, intelectualul, omul simplu, cu toţii îşi găsesc locul aici. Romanul evidenţiază destine ratate, toate fiind cauzate de un sistem politic bolnav. Cel mai recent roman al lui Gellu Dorian poate fi privit şi ca un Bildungsroman, cu deznodământ neaşteptat. Rataţii este o pagină fidelă din istoria României, scrisă cu talent.