Prozatorul Ion R. Popa a publicat de-a lungul timpului romane, povestiri, numeroase studii şi articole, iar în anul 2020 oferă publicului un nou roman, cu titlul Casa gaiţelor.

Cartea, prin intermediul acţiunii şi al personajelor, surprinde România în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. Momentele dificile prin care trece ţara noastră sunt privite prin ochii personajelor. Ovidiu, Luca, Lelia, Raluca sunt cei ce observă şi comentează cu interes evenimentele care se derulează, destinul ţării fiind în centru. Analizele şi discuţiile au loc la conacul familiei, iar Safira, Neacă şi Radu, cei care-i serveau pe stăpânii lor, nu sunt nici ei în afara celor întâmplate. Sub lupa personajelor stă întreaga Europă, marile puteri nu scapă de reflecţiile lor care, mai mult, se soldează cu soluţii pentru viitor: „– Crezi că ar fi rău ca toate statele europene, cu marea diversitate a resurselor de care dispun, să fie sub o singură cârmuire, capabilă să le poată folosi în mod superior şi popoarele europene să păşească într-o nouă eră, era Germaniei Mari? începuse a pluti Luca“. Conflictele ideatice dintre personaje nu lipsesc nici ele. Cei doi fraţi, Luca şi Ovidiu, au păreri diferite în ceea ce priveşte situaţia politică mondială, primul face chiar o incursiune prin istoria lumii: „– Nu ţi-e teamă să te hazardezi spunând asta când vezi că, după o mică zăbavă, Pactul Oriental a căzut total? Ce s-a ales de Mica Antantă? Dar de înţelegerea Balcanică? Ce s-a ales de osândirea domnului Titulescu de a fi încheiat aceste alianţe, ca şi tratatele cu Italia, cu Polonia? Nu observi că nimic şi nimeni nu poate opri Germania? a răscolit Luca istoria recentă“. Personajele romanului au ca „ocupaţie“ discuţiile pe tema situaţiei din ţară şi din lume. Starea precară în care se află România şi schimbarea regimului politic prin abolirea monarhiei sunt surprinse, de asemenea, în paginile romanului: „«În faţa dezastrului naţional – îi scria Ovidiu Leliei –, Carol a cedat puterea şi a părăsit ţara în goana trenului regal hăituit de bande de legionari călări. Nu mai avusese tăria să asiste, a doua zi, la pierderea Cadrilaterului, unde fusese înălţat frumosul castel de la Balcic al reginei Maria, care colindase pe la marile curţi europene şi adunase foloase pentru întregirea noastră naţională, pas cu pas»“. Finalul războiului aduce cu sine schimbări semnificative la nivel mondial: se trasează noi graniţe între state, se modifică regimurile politice, se produc declinuri economice, sociale, se transformă mintea şi sufletul oamenilor. România parcă se răstoarnă odată cu schimbările politice. Dacă Radu, fiul servitorilor, nu era firesc să aibă o relaţie amoroasă cu fiica celor de la conac, Raluca, el devine un activist de partid, modificându-şi în acest mod statutul de odinioară: „După un curs de specializare în probleme ale politicii agrare, cu lectori sovietici, Radu Negrilă a fost trecut ca activist la agricultură. După legiferarea reformei agrare din martie 1945, a fost convocat la o nouă instruire la nivel central, după care toţi participanţii au fost trimişi în teritoriu. Ajungând la judeţe, ei trebuiau să-i instruiască pe activiştii locali“.

Cartea lui Ion R. Popa relevă, cu mijloacele literaturii, o pagină de istorie. Romanul este, în mare parte, unul static, dar care evidenţiază momente sensibile din istoria ţării noastre. Personajele discută, comentează, analizează, sunt de-a dreptul nişte gaiţe, aşa cum reiese încă din titlu. Figura centrală a romanului este chiar România, ceilalţi sunt doar simpli povestitori ai istoriei. Aşadar, Casa gaiţelor este o fotografie fidelă a ţării din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi de după acesta.