| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Calistrat CostinORFEU Prinţ trac, vlăstar de muză, îmblânzitor de fiare, viersuitor divin, martir al fanteziei de-a nu orbi deplin la-ntoarcerea-ntre vii din păguboasa vânătoare omul acesta minunat cu inimă de zeu şi gând imaculat ne-a dăruit legat un snop de imnuri şi-ndemnul blestemat ca să ne adăpăm pe săturate la vama nemuririi din apa mereu proaspăt otrăvită în balta amintirii... ACROBAŢIEAcrobatul, puştan precoce, s-a prăbuşit perfect, a plutit secunde prin aer, părând a zbura, luminile s-au stins ca la comandă şi... şi întuneric! S-a huiduit că, nu-i aşa, plătiseră să vadă întreg spectacolul, orchestra a dat-o pe-un marş triumfal şi... şi a izbucnit din nou lumina binefăcătoare, în stal vreo câţiva ronţăiau de zor seminţe de dovleac turcesc (puştanul fiind originar din Stambul): circarii se prefac, domle, ăştia nu mor cu una cu două!. Îndată după lecţia de câini dresaţi, întreaga asistenţă râdea şi aplauda satisfăcută, ei da, aşa da!. Păi ce rost ar fi avut urletele, lacrimile: mâine seară se va vedea dacă pişpirică ăla, turcaletele, a dat sau nu ortul popii, bă, ce-mi place mie circul!. ÎNŢELEGERIDe-o vreme-ncoace îmi tulbură dulcea mea lene (să-i zicem... intelectuală) o sumă de neînţelegeri: una ar fi că personal nu mă mai înţeleg cu Doamna Lume, alta că Doamna în chestiune nu vrea să mai audă de mine! Un ghiuj vechi de-o sută de ani m-a lămurit: băieţică, eu îţi cânt că-n lumea asta nu-i nimic de înţeles, aşteapt-o pe aialaltă! AŞTEPTĂRIAştept să-mi dea muguri de aripi în umeri, în piept, în frunte, în inimă, s-ajung şi eu în ceruri, să nu mai simt pământul... Paserile văzduhului parcă sătule de zboruri, aşteaptă în legea lor să le crească în loc de aripi pereche de braţe să aibă parte, şi ele, de îmbrăţişări, ca oamenii... NICI UN ECOU?!Vreme de ploaie, vreme de zoaie, vremuri de oameni, de pământ, la firul ierbii zace un pustiu de vânt, lăstunii se învârt în orb printre ţăndări de oglinzi sparte, cerbii şi-au lepădat coroanele şi au plecat departe, se roagă de cer credincioşii să-i ocolească grindina, genunchi fierbinţi, frunţi ca gheaţa, dar grindina nu iartă, mătură totul din cale, puhoiul trece, câteva raze scăpate din ghearele furtunii pâlpâie fericite, mestecătorii de afurisenii printre dinţi privesc la soare şi se-ntreabă: nici un ecou, nici un ecou?! înseamnă că blestemăm în zadar şi asta nu e bine, ori ne-am ieşit din minţi alt calvar.... NAUFRAGIULSemnale tulburi din valurile mării, plutim spre niciunde, S.O.S. la voia întâmplării, am fost uitaţi, abandonaţi, trădaţi, corabia, paharul nostru de neant, cu pânzele în flăcări încă rezistă, mirajul face tumbe în umbre calde, abisul de smaralde pare primitor, îi dăm ocol, ne oglindim în sinea lui, cerul ne soarbe lin, o brumă de speranţe mai avem, lebede albe planează pe ţărm, naştere de înmormântare, lebăda neagră, călăuza dispare, suntem salvaţi, a renăscut Bruegel... |