Poem
de Constantin M. Popa
Mică
istorie
Maestrul ciupi are un nas fin
sângerează din obişnuinţă
acum se şterge să
rupe un maieu
are nevoie de cârpe să
pe baricada coşmarului croşetează
scene din romanul poetului
acum aspiră gloria bucătăriei
ţine-l coniţă că mă dă jos cu tava
este deja ora cinci
la ora cinci se urcă în copacul
primordial
nu mai sunt mere în fructieră
cade
se
ridică să
culege frunze de smochin
acum preîntâmpină castrarea statuilor din
oraş
stă de vorbă cu Jankélévitch
ca o exemplificare a dezmăţului
bă zice vreau şi eu să
în
mahalaua lirică
maestrul ciupi face ordine
încearcă
încearcă să
dar ce ştim noi?
|