Carnet plastic

Evenimentul artistic care a marcat anul expoziþional precedent a fost expoziþia „Culorile avangardei: Arta în România 1910-1950“ realizatã sub egida Institutului Cultural Român ºi a Muzeului Naþional Brukenthal.

Ca orice acþiune importantã, ºi aceasta a stârnit, aº spune, aproape în mod firesc, multe discuþii ºi nedumeriri. Recunosc, mã numãr printre cei care înainte de a vedea expoziþia ºi mai ales catalogul, am cârcotit ºi nu doar în sinea mea, în privinþa demersului care a generat expoziþia ºi mai ales a titlului. Dorinþa organizatorilor a fost aceea de a realiza o frescã a artelor româneºti în perioada amintitã, urmând, ce-i drept, avatarurile prin care a trecut avangarda sau mai curând artiºtii care au reprezentat Avangarda la noi. Având în vedere însã faptul cã peisajul artistic prezentat este cu mult mai vast, am în continuare convingerea cã titlul expoziþiei nu acoperã ºi nici nu exprimã cu adevãrat intenþia curatorialã. Cu aceastã excepþie însã, expoziþia ºi mai ales documentul care o însoþeºte, catalogul, sunt impresionante, catalogul fiind redactat cu mult profesionalism, mai puþin corectura care lasã adesea de dorit, de o echipã de critici ºi istorici de artã cunoscuþi pentru rigoarea lor profesionalã.

Textele scrise de Erwin Kessler, curatorul expoziþiei ºi coordonatorul albumului („Retro-garda; Culorile Avangardei. Arta în România 1910-1950“), Ioana Vlasiu („Modernitãþile picturii româneºti interbelice“), Gheorghe Vida („Mattis Teutsch ºi avangarda româneascã“), Ruxandra Dreptu („Cãlãtoria în imposibilul cotidian. Cuvinte despre Corneliu Mihãilescu“), Mariana Vida („Tradiþio­nalism, modernism ºi Avangardã. Repere cronologice 1910-1948“) reprezintã contribuþii esenþiale la conturarea sau mai curând reconturarea peisajului plastic românesc din perioada amintitã.

Nu este intenþia noastrã sã facem acum ºi aici o dezbatere asupra expoziþiei, deºi ar merita cu prisosinþã. Ne exprimãm regretul cã, deºi a participat cu mai multe lucrãri din patrimoniul sãu, expoziþia nu a fost itineratã ºi la Muzeul de Artã din Craiova.

De aceea am intenþionat doar sã-i semnalãm prezenþa ºi, într-un citat mai lung din E   Kessler, sã-i desluºim intenþia acestui demers: „Avangarda a pãtruns pe scena artei din România în circumstanþele acomodãrii acesteia la un al doilea val modernist, cel post-impresionist ºi expresionist. În contextul traumatic al primului rãzboi mondial, aceastã acomodare a suferit o comoþie ideologicã ºi esteticã, iar spiritul excentric ºi excesiv al avangardei s-a infiltrat în modernismul local temperat. Avangarda europeanã a avut printre protagoniºtii ei figuri provenite din România (Tzara, Segal, Brauner, Iancu, Mattis-Teutsch). Dar activitatea lor avangardistã semnificativã s-a derulat îndeosebi în exterior. Impactul lor asupra lumii artistice româneºti s-a petrecut prin revenirile lor ciclice, mai ales dupã 1920. Astfel, deºi a fost diseminatã de membri remarcabili ai avangardei europene, avangarda localã a cunoscut o anumitã întârziere. Ca urmare, producþia ei a fost concomitentã cu impunerea moder­nismului conservator ce a  cucerit poziþii importante spre sfârºitul anilor 20, sub înfãþiºãri diverse, de la „noua obiectivitate“ la  tradiþionalismul bizantinizant ºi pânã la arta  specific naþionalã. Simultaneitatea, coabitarea ºi reciproca hibridizare a avangardei oarecum tardive cu tradiþio­nalismul timpuriu, reprezintã trãsãturile  semnificative ale artei interbelice în România. Ele constituie ºi fundalul pe care poate fi descifratã închiderea lor esteticã ulterioarã ºi asimilarea lor în arta de propagandã realist-socialitsã dupã anul 1945.“