Bibliografia lui C. S. Nicolăescu Plopşor, cărturar cu multiple preocupări în domeniul culturii (arheolog, istoric, folclorist, etnograf şi, nu în ultimul rând, scriitor), deşi elaborată, suportă, în continuare, completări de un real interes pentru imaginea unui intelectual de calibrul său. Timp de aproape o jumătate de secol el şi-a concentrat energia pentru a studia şi a înfiinţa instituţii de prestigiu academic în spaţiul Olteniei.

Astfel de restituiri le considerăm extrem de necesare, deoarece ele contribuie la întregirea profilului creator al unui intelectual autentic. Fideli principiului că bibliografia unei personalităţi culturale, fie ea artistică sau ştiinţifică, trebuie să cuprindă întreaga sa creaţie, facem cunoscută această poezie inedită a sa, dedicată lui Brâncuşi. Este ştiut interesul pe care C. S. Nicolăescu-Plopşor i l-a purtat maestrului, reuşind, împreună cu un alt bun prieten al artistului, V.G. Paleolog, să creeze la Craiova, la începutul anilor ’60, cel mai important fond documentar Brâncuşi din România, şi nu numai. Din păcate, după dispariţia lor, această inestimabilă arhivă a fost aproape în întregime risipită, Craiova pierzând astfel şansa ca locul în care Brâncuşi a afirmat că s-a născut a doua oară să devină şi un important centru de studiere a operei sale. A rămas doar amintirea generozităţii sacrificiului a doi mari intelectuali olteni.

Poezia pe care o publicăm acum este însoţită de o serie de crochiuri realizate de un alt iubitor al Craiovei, artistul Dan Cioca, cel care ne-a oferit spre publicare acest material, precum şi povestea prieteniei sale cu C. S. Nicolăescu Plopşor.

S-au cunoscut la sfârşitul anilor ’40, la Craiova, unde Dan Cioca a locuit o perioadă împreună cu familia şi, ulterior, revenea adesea la unchiul său dinspre mamă, regizorul Horia Davidescu. Acesta, prieten cu „Bărbosul”, i l-a prezentat şi adolescentului său nepot care, fascinat de personalitatea şi prezenţa impunătoare a profesorului, i-a căutat în continuare compania mai ales când amândoi erau la Bucureşti. Au devenit astfel, în ciuda diferenţei de vârstă, prieteni. Relaţia lor de aproape două decenii nu s-a materializat, din păcate, decât într-un singur proiect comun, cartea de povestiri, cu iz popular, Tivisoc şi Tivismoc, publicată în 1966, cu ilustraţii de Dan Cioca. Numeroase alte proiecte cum este şi poezia pe care o prezentăm acum, împreună cu desenele pe care le-a provocat, nu s-au finalizat.

O cercetare mai aplicată asupra creaţiei acestui personaj de stirpe renascentistă, care a fost C. S. Nicolăescu- Plopşor, ne-ar oferi şansa unui profil cu mult mai coerent.