mi-am prins sufletul în pioneze de piept
ca să nu-l pierd după atâtea trădări
ale falşilor prieteni şi după eternele bârfe
de care nu scapi niciodată
indiferent cât de corect ai fi în viaţă
cu timpul
în funcţie de gravitatea încercărilor
şi trădărilor şi când pionezele
nu vor mai fi de ajuns
va trebui să folosesc cuie
din ce în ce mai mari
care să mă străpungă până în spate
şi chiar să iasă dincolo de corp
răstignindu-mă astfel
ca de o cruce
şi ancorându-mă de propriul meu suflet
şi de propria mea anxietate