Consemnarea răsfrângerilor interioare ale unei bogate experienţe de viaţă poate atinge, uneori, parametrii literaturii. Este şi cazul celei mai recente cărţi semnate de craioveanul Ilie Sălcianu sub titlul Opinii (Editura Autograf MJM, Craiova, 2010), o tumultuoasă reconstituire memorialistică a trecerii autorului printre evenimente mai vechi sau mai noi, până la ritoase observaţii despre durerosul prezent resimţit cu acuitate şi luciditate. Fără pretenţia unei elaborări artistice – cum menţionează însuşi autorul în mai multe rânduri –, cartea se remarcă prin francheţea şi patosul relatării, prin felul aparte în care prezintă oameni şi realităţi, prin tăria convingerilor exprimate...

Forţa morală pe care o degajă aceste pagini pune în evidenţă valenţele etice ale scrisului, virtute ce a stat la temelia multor opere literare de la noi şi de pretutindeni. Situaţiile, ca şi protagoniştii, ilustrează tipurile de valori în care autorul crede nedezminţit şi cu care se identifică. Pentru Minică, de exemplu, familia, dorinţa de a trăi demn alături de soţia sa, Ina, şi de cele două fiice, Eva şi Meri, echitatea socială, dreptul de a-şi afirma propria personalitate, respectul faţă de ceilalţi reprezintă repere fundamentale ale vieţii, pe care le susţine şi în clipele cele mai grele de existenţă. El nu renunţă la idealuri, dar trăieşte dramatic amărăciunea de a-şi vedea sfărâmate aspiraţiile spre o lume mai bună şi mai dreaptă, în locul căreia vede cum se ridică o lume total diferită, dominată (şi măcinată) de ipocrizie şi ură, invidie şi minciună, egoism şi nemuncă, violenţă şi corupţie – o lume în care, pentru cei mai mulţi, s-au instalat sărăcia, tristeţea, spaima, nesiguranţa zilei de mâine. Iată cum se vede această realitate sumbră din perspectiva auctorială: „Ne sufocăm într-o atmosferă încărcată de zvonuri, înscenări, baroni şi moguli, corupţie, minciună, manipulări, demagogie, lacrimi, ură şi dezbinare” (p. 11).

În contrapartidă, există credinţa în cele benefice, aducătoare de răspunsuri şi de împăcare în plan sufletesc, adevărat crez pentru o linie de urmat: „Literatura este o floare a vieţii. Lăsaţi-i cale liberă! Oferiţi-i ramura de măslin! Pentru a putea asigura bucuria sufletelor şi pacea socială.” (p. 37)

Pentru îndrăzneala de a-şi fi făcut publice gândurile, Minică ajunge pe mâna anchetatorilor şi, în cele din urmă, cunoaşte „mizeria din puşcărie...”. Vechii activişti, pe care îi înfierase în pamfletele sale, nu-l iartă, inventându-i noi acuzaţii, măsluind faptele şi grăbindu-i sfârşitul în închisoare. Ideea este că, într-o asemenea lume, omul plăteşte mai degrabă pentru virtuţi decât pentru greşeli. De unde şi zguduitoarea exclamaţie, sub al cărei sens poate fi situată lucrarea de faţă: „Este atâta suferinţă în lume!” (p. 66). Destăinuindu-se, autorul îi implică pe cei care îl citesc, îi face părtaşi la dramatismul celor evocate, pe care le prezintă în culorile lor adevărate, în nuanţele cele mai dureroase. Este o mărturie de neuitat atât pentru cei de azi, cât şi pentru cei care vin.

Impresionante sunt şi destinele celorlalte personaje, cupluri ori singuratice: Lia şi George, Viorel şi Laura, Mitică şi Vera, sau tânăra dăscăliţă, fiica lui Cojocaru, atât de săracă şi izolată, al cărei trai chinuitor stârneşte compasiunea. Toate aceste modele umane sunt contrapuse unei lumi grăbite şi fără orizont, fără idealuri, asimilate societăţii consumiste, regresive, spre care se îndreaptă rechizitoriul acestor pagini. De exemplu, Victor, soţul Teodorei, una dintre fiicele Laurei, ilustrează prototipul parvenitului fără scrupule, căruia nu-i lipsea nimic în viaţă, dar care îşi pierduse „frumuseţea sufletească”. Deşi bogat, el va sfârşi la fel de singur şi neajutorat ca şi cei umili. Cu totul altfel de model uman este Viorel, care, după moartea soţiei sale Laura, încearcă să se regăsească pe sine prin scris, retrăindu-şi astfel cele mai scumpe amintiri şi dând valoare prezentului.

Mai mult decât sentimental, volumul Opinii de Ilie Sălcianu reface un traseu existenţial pe care îl evocă într-o linie simplă a deschiderii spre înţelegerea faptului etic, profund uman.