Poezie
de Florica Bud
maius celeste cărăbuşii şi cu mine
maius celeste cărăbuşii şi cu mine cea absentă în prima zi a acţiunii moschata ne închinăm
ei suflete chemate eu fiinţă, unitate funcţionând armonios cu mult înaintea erei polifage ne întâlnim în nopţile în care străpungem întunericul neprotejaţi de lentile aburite de cal
viaţa devine decentă fără ele,ni se permite să le scoatem ca apoi orbiţi de fantice culori
să căutăm exemplarele vii de melolontha melolontha, ce ne înconjoară anunţând belşug suntem în dificultate acum, ca şi în pruncie, neştiind cum să percepem mecanismele iole
nu ştim unde să le plasăm în economia jocurilor pentru copii, vor, sau nu, să fie jucării
bucuriile cărăbuşiste, în copilărie nu visam nicidecum că ar putea fi pedeapsă cerească
zborul lor şi zborul nostru nu puteau fi comparate cu cel gândac-coloradic, sfidător tiran sosit de peste mări, înnobilat cu numele preţios leptinotarsa decemlineata lung cât un şir,
şir atrocitar pe care îl săvârşeşte în grădinile oamenilor fără vina de a-l fi chemat la ospăţ
există o naţie care îl respectă, ea închinându-se, sau nu, la statuia turnată trainic în bronz
operă ce poartă realmente numele, statuia gândacului de colorado de lahedervar, europa
stupoare, câte nume ai? nume de ţări, nume de femei, nume de continente, nume de rai?
coleoptere vivace mişună peste tot ronţăind ce le stă în cale, pe când o statuie a lăcustei?
o statuie a lui lăcustă vodă, nu, vremea voievodală a trecut descălecăm în era caelifera
bizarele ortoptere vin flămânde, pleacă flămânde înghiţind oricât şi orice prind în cale.
maius celeste cărăbuşii şi cu mine iar zburdăm, jocul nostru prin grădini, o rugă aripilor.
mai aşterne covor exotic poveştilor de iubire precum furnica zideşte grăunte cu grăunte
luna mai e luna primului păcat, noi o iubim aşa cum este deşi, o risipim candid în van
zi după zi ţesând poveşti, iubirea îi este ideală, din jugul lunilor ieşim senini dar trişti
s-a dus florarul cum n-ar fi, sau n-ar fi fost, natura omul şi frunzarul alcătuiesc un tot
revin sfinţii lunii constantin şi elenele din veac, oricine ar fi ca ei,va trece lin lăsând un gol
este luna cu mistere şi zeiţe ale iubirii, venus şi cu afrodita ardori a se mai naşte şi apoi nubile tot în luna mai să fie, flori maestre, fân cosit verde regal; loc ar fi să scriem jalbe
către rege, împărat sau preşedinte, să fie întregul an o lună mai, prin legi date în cinstea
iubirii închise şi eliberate, căci totul doare în florar, rugă către Domnul, legi noi să facă tainic legământ anunţând luna iubirii ca regină pe pământ, jos cu regii şi împăraţii feluriţi
cupidon am vrea să fie prim-ministru ţar, şah şi jude, proclamând criza regenţei şi acces
la bani-poveste, putând ei să fie şi ai evropei şi ai americii trumpaleşi cu sfânt aprob papal
papa de la roma este zilnic în gând cu noi, iar în rugăciuni cu pace, prunci şi ape şi nevoi natura sângerând cere grabnic o armie zeilor ce stau în olimp şi zeiţei a treia, turan-turan
mai celeste cărăbuşii şi cu mine iar şi iar am dori în rând cu lumea şi cu vietăţi dorinde
să aducem inovaţii să schimbăm şi continente, nordul să devină sud iar estul, vest să fie
prea puţine cardinale are lumea, trist final când pământul se învârte fără trudă, fără har
primăvara este raiul pe pământ pentru cei ce vor puţinul florilor; garofiţe, ram, şi rău
gheaţa vor să o soarbă unii şi oceanele să sece, herodot fiind stăpânul şi oreste începutul
zbor fioric la urechi n-am uitat nici cărăbuşii, simt şi acum ploaia-n picuri în rând cu roua din sărutul pârguit în fructe am ales ce se cuvine, verb şi slove, cât în limba cea latina
cât în limba mamei mele, văd albine-amintiri iar regine ale nopţii în bujori şi albăstrele
datorez din plin lumina bucuriilor de mai şi reverberez iubire, alt preţ al lumii în florar.
|