Expoziţia de la Muzeul Olteniei din Craiova, intitulată „Portretul lui Václav Havel“, reflectă personalitatea acestuia în viziunea artiştilor, începând cu anul 1990 şi până în zilele noastre. Fără îndoială, Havel a jucat unul dintre cele mai importante roluri în lunile revoluţionare din anul 1989, când a formulat în mod sclipitor scopul fundamental al perioadei de transformare ce avea să urmeze, de exemplu reconstruirea sistemului politic pluralist sau reconstruirea economiei de piaţă.De aceea, premisa expoziţiei este pluralismul ideatic al lui Havel, care a reprezentat programul schimbărilor sociale. Conceptul expoziţiei se concentrează pe caracterul pestriţ ideatic al artiştilor cehi importanţi, precum Milan Knížák, Jirí Kovanda, Jirí David, Kurt Gebauer, Milan Mikuláštík, Adam Kovalčík, Borek Šípek, Martin Zet, precum şi al grupului artistic activist Guma Guar.

Astăzi, la cinci ani de la moartea importantului disident, om politic şi dramaturg, are loc o mistificare regretabilă.Însuşi Václav Havel, în anul 1993, în dialog cu Václav Bělohradský, a atras atenţia asupra pericolului ca ideile lui să devină sloganuri.

Punctul de referinţă din expoziţie esteČeská krajina　(Peisaj ceh　–1990) de Milan Knížák, bustul verde al lui Václav Havel expus între pitici şi ciuperci viu colorate. Autorul realizează conexiuni de limbaj rezistente la uzura obişnuită, care nu acumulează pentru a înmulţi sau a reproduce lucruri, ci pentru a pune faţă în faţă individualitatea şi colectivul, individul şi societatea regularizatoare. Obiectul în sine nu este ironic, deşi este confundat adesea cu reclama de campanie „Václavka şi Dášeňka“, în care Peisajul ceh joacă unul dintre roluri. Scopul lucrării este reducerea etosului revoluţionar şi crearea unei anumite polemici care, în perioada respectivă, nu era suficient dezbătută. Obiectul este un tip de angajare/ acţiune a lui Knížák, adică o provocare ce oferă spre discuţie noua situaţie democratică. În perioada pre-revoluţionară, este, fără îndoială, o operă neconvenţională, care urmează linia logică de dezvoltare a metodelor de gen şi interdisciplinare ale autorului, adică sinteza unor mijloace de expresie iniţial incompatibile. Pentru expoziţie a fost împrumutată documentaţia Peisajului ceh.

Opera Skryté podoby (Portrete ascunse – Václav Havel,　1991-95) face parte din vastul proiect internaţional al lui Jirí David. Principiul utilizat pentru realizarea portretelor este o metodă dezvoltată la începutul secolului XX şi folosită pentru studiile antropologice şi psihologice. Chipul este împărţit în două jumătăţi identice, care se reunesc în fotografii noi. Faţa este compusă prin oglindirea jumătăţii drepte şi a jumătăţii stângi. Apar, astfel, diferenţe neaşteptate, intensificate de imaginea persoanei portretizate a fiecăruia dintre noi. În portrete apar personalităţi cunoscute, în acest caz, Václav Havel.

Havla zrejmě čeká těžší práce doma　(Evident, pe Havel îl aşteaptă o treabă şi mai grea acasă　– 1998), de Jirí Kovanda, se încadrează în seria de colaje satirice, cărora autorul li s-a dedicat intens între anii 1997 şi 1999. În contextul lucrărilor lui Kovanda, colajul reprezintă un comentariu mai concret la deziluzia contrarevoluţionară din 1997. Atunci, Republica Cehă a trecut prin cea mai grea criză politică din istoria nouă a statului independent. Guvernul a căzut, s-a format cabinetul de funcţionari. În cele din urmă, a apărut coaliţia nepopulară dintre dreapta şi stânga.

Medalia comemorativăMacroscopium rationem popularem tuens stand (2014), dedicată lui Václav Havel şi al cărei autor este Borek Šípek, a fost acordată cu ocazia celei de-a treia comemorări a morţii lui Havel. Medalia are o formă neconvenţională, iar în centru este aşezată o lupă cu inima roşie a lui Havel. Ar trebui să fie un fel de „lupă pentru democraţie“, a declarat chiar autorul. Pe spate, are logo-ul Intersecţiei pragheze, centru cultural construit de Fundaţia Dagmar şi Václav Havel, VIZE 97, în fosta biserică Sf. Anna, la reconstrucţia căreia se folosesc câştigurile obţinute din vânzarea medaliei.

InstalaţiaSrdce (Inima – 1997-2007), de Kurt Gebauer, a fost iniţial o propunere pentru expoziţia de Opere artistice în spaţiul public, organizată de Centrul Soros pentru Artă Contemporană din Praga, în anul 1997. Inima trebuia amplasată în piaţa Jan Palach, pe sistemul de ventilaţie al unor garaje subterane. Capacul de beton trebuia înfăşurat într-un şervet alb, metaforă pentru altar şi sacrificarea inimii pentru propriul popor. Lucrarea a fost, în cele din urmă, realizată, dar a fost expusă cu alte ocazii: în parcul Vojanovy Sady, în cadrul seriei de piatră din expoziţia „Imagini din Istoria Propriului Stat“, în sala Vladislav de la Castelul praghez sau ca instalaţie, sub denumirea Inima din lapidariu.

Grupul Guma Guar a realizat　billboard-ul　Podpis krvavého humanisty　(Semnătura umanistului însângerat)　pentru festivalul de artă contemporană TINA B. Lucrarea este o reacţie la poziţia lui VáclavHavel, care a aprobat folosirea atacurilor aeriene şi a bombelor pentru apărarea drepturilor omului.Din acest motiv, artiştii au decis să schimbe cunoscuta semnătură cu inimioară a lui Havel într-o semnătură cu o bombă. Autorii subliniază astfel abuzul comis prin utilizarea credibilităţii internaţionale împotriva propriei populaţii care nu era de acord cu intervenţia militară a NATO în fosta Iugoslavie.

Power Play　(1998), de Milan Mikuláštík, reprezintă trei scrumiere cu fotografiile lui Václav Havel, care au fost expuse în Galeria Academiei de Arte Plastice din Praga. Instalaţia copiază în propriul său stil „jocul de putere“, care oferă posibilitatea de a interacţiona cu cel mai înalt reprezentant al statului prin intermediul unei activităţi cotidiene ca fumatul. Paradoxal, în acelaşi an, Václav Havel a fost internat în spital de mai multe ori din motive care aveau o anumită legătură cu pasiunea lui pentru fumat. La momentul respectiv, scrumierele din galerie şi-au îndeplinit rolul iniţial, întrucât în galerie fumatul a fost permis pe durata expoziţiei şi a vernisajului.

Am folosit　Portretul lui Václav Havel　(2013), de Adam Kovalčík, pentru denumirea expoziţiei. Bustul este considerat cel mai reuşit portret sculptural al lui Václav Havel. Este chiar comparat cu manifestările postimpresioniste ale lui Auguste Rodin. Prin limbajul său sculptural, autorul surprinde personalitatea caracteristică a lui Havel. Totodată, portretul se numără între cele patru sculpturi premiate la concursul Asociaţiei sculptorilor din Boemia, Moravia şi Silezia.

Easy Marchers (film 26 min., 39 sec.), de Martin Zet, reprezintă documentarea procesiunii prin Praga, până la intrarea în Sala spaniolă, în ziua alegerilor din anul 1998. Înregistrarea evenimentelor a fost realizată de scriitoarea şi curatoarea Keiko Sei, care a contribuit şi la editarea propriu-zisă, împreună cu Martin Zet.Performance-ul reiese din colajul　Česká sbírka 20. století(Colecţia cehă a secolului XX – 1995), care arată în mod provocator contextul personalităţilor de la conducerea diferitelor instituţii ale statului de pe teritoriul de astăzi al Republicii Cehe.

Expoziţia este un omagiu adus cu ocazia aniversării a 80 de ani, pe care Václav Havel nu a mai trăit-o. Ea este concepută pentru a fi itinerată la Muzeul de Istorie din Chişinău, Muzeul Olteniei din Craiova şi Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca. Expoziţia este organizată de Centrul Ceh Bucureşti, cu sprijinul autorilor.