Atâta am iubit-o
că în preajma sa
atomii trupului meu
fremătau de dorinţă, de nerăbdare
şi dădeau să-şi facă loc în trupul său
precum rădăcinile salcâmului în pământ
şi visau
să se mute pentru totdeauna acolo,
ca-ntr-o casă potrivită,
să se mute în trupul său aurifer.
Atâta o iubesc şi astăzi,
când e departe,
că ei, atomii bietului meu trup,
îi simt,
abia se mai ţin laolaltă,
ci bucuroşi s-ar rupe, m-ar părăsi
şi ar zbura
cum zboară stolurile de păsări
spre ţările calde,
ar zbura spre ea, fără odihnă,
s-o caute, s-o regăsească.