Într-o seară ai să fii luat în stăpânire de
o tristeţe grea, foarte grea,
o tristeţe densă ca plumbul.
Izvorâtă din inima ta,
tristeţea aceea se va revărsa şi va cuprinde
toate inimile.
Cum intră curentul electric prin cabluri în toate casele,
ea se va întinde peste tot,
până la capătul pământului.
În seara aceea ai să verşi o lacrimă,
iar lacrima va fi mai mare decât ochiul din care a ieşit,
va fi mai mare decât însuşi trupul tău
şi decât însăşi camera ta.
Lacrima aceea va avea gură de leu,
şi gura de leu a acelei lacrimi se va deschide,
gura de leu a acelei lacrimi, deschizându-se,
te va înghiţi,
pe tine, cu inima ta care o să bată,
pe tine, cu lumea ta toată.