| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemde Gabriel ChifuO viziune:
lichid
Deodată,
braţele mele încep să curgă. Şi
picioarele: râuri croindu-şi
calea prin munţi, prin văi. Şi
inima însăşi, cu sentimentele din ea: izvor,
printre pietre, limpede murmur.
Vai,
am devenit lichid: trupul
meu tot şi gândurile curg. Pe-ntinderea
de ape a făpturii mele acum,
cerească, se oglindeşte steaua, în
valuri raza ei scânteie.
Şi
ca şi când n-ar fi îndeajuns poemele
însele, cartea întreagă de
apă se fac, curgătoare se-arată. Iar
vântul ciudat de la miezul nopţii muzical
învolburează marea
aceasta scrisă.
Dar
în unde nimeni
nu pătrunde. Şi
înţelesul versurilor pururi
pierdut rămâne: de
sub lacăt, din adânc de ape, |