Revista revistelor

Divergenþe de idei

În nr. 10 (37) / octombrie 2007 al Ideilor în dialog, H.-R. Patapievici, apãrãtorul român cel mai fervent al canonului occidental, scrie o Elegie pentru cultura generalã, care dacã n-a murit încã, e oricum pe cale de dispariþie. Douã ar fi cauzele care au dus la deprecierea culturii generale umaniste în epoca noastrã: „Prima este modernã, ºi se referã atât la cultul specializãrii, potrivit cãruia totul trebuie transformat într-o cunoaºtere precisã ºi exactã, cât ºi la imperativul de a instrumentaliza toate formele de cunoaºtere, pentru a obþine din orice cunoaºtere o formã de putere practicã. A doua este postmodernã, ºi se referã atât la abandonarea idealului grecesc, creºtin ºi modern de cunoaºtere (cunoaºterea fiind înlocuitã, în postmodernitate, cu un fel de ideologie a suspiciunii generalizate ºi cu politizarea tuturor discursurilor), cât ºi la rãspândirea relativismului, ca normã politicã a multiculturalismului (multiculturalismul fiind ideologia deprecierii culturii occidentale)“. La întrebarea „Cum s-a ajuns ca la noi, unde cultura publicã s-a format în secolul al XIX-lea în jurul ideii de culturã generalã, însãºi ideea de culturã generalã sã cadã într-un asemenea discredit?“, Patapievici gãseºte un rãspuns pe cât de simplu, pe atât de neconcesiv cu imaginea reflectatã în oglinda luciditãþii critice: „Ca ºi în anii ei de formare, cultura românã a rãmas o culturã de imitaþie“, preluând, de data aceasta, ultima modã care bântuie prin universitãþile americane.

Revista gãzduieºte ºi punctul de vedere opus, al ideologiei multiculturalismului, promovate de Alexandru Matei într-un eseu cu titlul: Literaturã modernã ºi literaturã clasicã. Ce literaturã predãm la ºcoalã?. Întrebarea de la care pleacã este, de fapt, alta: „ce motive existã pentru ca literatura beletristicã sã mai fie, astãzi, o disciplinã de studiu ºcolar, a fortiori universitar?“. Considerând cã cele trei „criterii ale modernitãþii literare“ (id est al sensibilitãþii, cel naþional ºi cel ideologic) invalideazã studiul literaturii ca fenomen estetic ºi cã literatura modernã, în sensul de canon, reprezintã „un corpus aleator“ (deoarece „criteriul discriminatoriu al limbilor naþionale face ca texte de aceeaºi facturã sã aparã atât în centrul cât ºi în marginea canonului; producerea literaturii în orizontul sublimului kantian face ca un text sã fie cu atât mai valoros, cu cât este mai greu clasabil; lipsa unor constrângeri formale duce la masificarea axiologiei, astfel încât dezbaterea dintre literaturã înaltã versus literaturã popularã va deturna discuþiile despre valoarea esteticã a fiecãrui text în parte“), criticul decreteazã cã „studiile literare trebuie integrate studiilor culturale“, reglate de principiul „democratic“ al libertãþii de opþiune. Dacã Eminescu „i se pare un nume opþional“, iar „literatura face parte din culturã, precum gastronomia sau cultura corpului fizic“ – ºi lista rãmâne deschisã, însuºi Mickey Mouse poate face parte din ea – nu ne mai surprinde deloc Elegia pentru cultura generalã ºi pentru idealul umanist de emancipare prin Culturã a lui H.-R. Patapievici.