Demonicul în Istorie

Dan Stanca face parte dintre puþinii scriitori români de azi care nu se sfiesc sã abordeze temele „mari“. Ficþiunile sale „camufleazã“ ºi totodatã reveleazã interogaþii metafizice, teze etice ºi mistice de sorginte mai ales guénonistã. Problematica Rãului, în general, ºi demonia lumii contemporane, postmoderne, în particular, reprezintã scheletul ideatic al construcþiilor epice ale prozatorului, a cãrui formulã este definitã de criticul Dan C. Mihãilescu drept „realism apocaliptic“, fantasmagoric ºi moralizant. Noaptea lui Iuda (Editura Humanitas, Bucureºti, 2007), roman cu titlu simbolic (sugerând trãdarea divinului, „orbirea“ pãcãtoasã a omului sedus de diavolesc), se înscrie în acelaºi „program“ spiritual ºi estetic al lui Dan Stanca, dar marcheazã ºi un progres. Scriitorul îºi individualizeazã mai pregnant personajele ºi reuºeºte sã dizolve în naraþiune, cu beneficii artistice evidente, arhi-cunoscutul patos „doctrinar“.

Pavel Samsonov, naratorul romanului Noaptea lui Iuda, jurnalist la secþia de politicã externã a unui mare cotidian bucureºtean, este un bãrbat trecut de patruzeci de ani, abulic, ursuz, cuprins de lehamite faþã de munca redacþionalã ºi, în genere, faþã de propria viaþã, în care domnesc rutina ºi golul afectiv. Serile ºi le petrece prin cârciumi sordide, înecându-ºi dezabuzarea în votcã, împreunã cu ºefa sa, Cornelia Cherulescu, sexagenarã alcoolicã, domniºoarã bãtrânã, „uscatã“ de lipsa dragostei înainte de vreme, supravieþuind prin unica satisfacþie a buletinelor de ºtiri citite cu maximã conºtiinciozitate. Spectrul ratãrii hrãneºte prietenia neobiºnuitã a acestor oameni cumplit de singuri, în cãutare de paliative pentru o existenþã searbãdã, într-un Bucureºti murdar, colcãind de corupþi, toxicomani, delincvenþi ºi prostituate. Ascendenþa familialã le oferã „alibiuri“ ca sã-ºi motiveze destinul de înfrânþi: Pavel aflase de la tatãl sãu cã ar fi strãnepotul unui mare general rus, care s-a sinucis dupã ce-ºi condusese armata la dezastru, în primul rãzboi mondial; Cornelia este fiica unui fost nomenclaturist stalinist, tras pe linie moartã dupã virajul spre naþional-comunism, pentru îngrijirea cãruia îºi consumase energia, banii ºi tinereþea.

Atmosfera stãtutã, care învãluie personajele, se învioreazã brusc, o datã cu ºtirea atacului terorist din 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene newyorkeze. Întâmplãri senzaþionale ºi poveºti incredibile, scoase la luminã dintr-un trecut mai îndepãrtat sau mai recent, ramificã naraþiunea ºi complicã „desenul“ realist cu linii fantastice ºi cu semnificaþii simbolice ºi mistice. Pavel Samsonov recunoaºte în Suleiman Atta, unul dintre vinovaþii tragediei de la World Trade Center, pe Sulicã Aþã, prietenul de joacã din copilãrie. Teroristul cu origine semi-româneascã (rod al pasiunii dintre o „floare“ de mahala ºi un militar egiptean în misiune secretã prin România) fugise din þarã în anii ’80 ºi fãcuse studii de economie la Londra. Intrarea în bizara „confrerie a ciungilor“, fundamentaliºti islamici, foºti militari afgani ai luptei împotriva invaziei sovietice armate, determinase întorsãtura dramaticã a destinului sãu. Samsonov o atrage ºi pe Cornelia în arcanele istoriei lui Atta ºi împreunã se lanseazã într-o febrilã investigaþie, o aventurã a cunoaºterii în care descoperã fenomene misterioase ºi personaje ciudate, dostoievskiene, contorsionate moral, cu inflorescenþe demonice ºi rãzleþe urme angelice, actori cu „reprezentaþii“ spectaculoase, însumând game contradictorii, de la cinism la revelaþia misticã ºi de la ridicol la tragic (de altfel, aproape toþi „eroii“ romanului se trag din pasta mustoasã, amestec de sublim ºi de imund, a tipologiei umane a lui Dostoievski). Unul dintre ele este Manuel Cincu, gropar la cimitirul Strãuleºti, intelectual declasat care încearcã sã-ºi „spele“ prin automarginalizare pãcatul colaborãrii cu Securitatea. De profesie restaurator, fãcuse parte dintr-o reþea de falsificatori de icoane a serviciilor secrete româneºti, care gãsiserã o afacere profitabilã în „exportarea“ originalelor în strãinãtate. Printre beneficiarii „mânãriei“ se aflã colonelul Cristian Rãmãceanu, securistul a cãrui umbrã maleficã se regãseºte în toate scenele-cheie ale cãrþii. Se sugereazã cã în acþiunea substituirii icoanelor fãcãtoare de minuni e implicat ºi preotul Herineanu, un alt personaj cu relief în Noaptea lui Iuda, cãzut pradã muþeniei în urma unor teribile viziuni mistice. ªi în cazul lui Cincu funcþioneazã schema prelungirii destinului în interiorul familiei: pãrinþii sãi suferiserã la impunerea regimului comunist dictatorial, fiind evacuaþi din casa în care se vor instala Rãmãcenii, ascendenþa ticãloasã a urmaºului Cristian. Manuel Cincu sfârºeºte însã drept circar macabru în reality-show-ul de la Big Brother: moare la scurtã vreme dupã ce-ºi taie penisul în direct. De la el aflã Pavel ºi Cornelia povestea neverosimilã a unei femei de optzeci de ani, care nãscuse, dupã ce fusese victima unui viol, un copil monstruos cu cap de mãgar; rãpirea ºi închiderea sa în subteranele Ministerului de Interne ar fi influenþat izgonirea regelui ºi victoria comuniºtilor.

Capul de mãgar devine treptat imaginea simbolicã centralã a romanului, emblema Rãului, cu arhetipul în zeul egiptean Seth ºi cu multiple avataruri umane. Aceastã încarnare animalierã a demonicului strãbate ºi viziunile terifiante, teratologice, ivite, nu întâmplãtor, într-un spaþiu care „înmagazineazã“ Istoria: muzeul. Asemenea experienþe halucinante sunt menite sã reveleze imersiunea universalã a diabolicului în fenomenalitatea istoricã social-politicã: una se petrece la British Museum ºi îi are ca protagoniºti pe Pavel Samsonov, Suleiman Atta ºi Cristian Rãmãceanu, alta la Brooklyn Museum of Contemporary Art din New York ºi este trãitã de preotul Herineanu, înalt emisar al Patriarhiei Române ºi de „codiþa“ sa securistã, acelaºi Rãmãceanu, în compania lui Big Brother Bronstein, un omuleþ malefic care se prezintã drept nepotul lui Troþki (în realitate, falsificator de picturi celebre, care îºi fãcuse ucenicia „artisticã“ în slujba NKVD-ului).

Tot acest pãienjeniº de poveºti uimitoare ºi de incursiuni fantasmagorice reprezintã declaraþia-manuscris a lui Pavel Samsonov, ajuns în arestul poliþiei dupã sãvârºirea unui act de terorism à la roumaine: plantarea unei grenade într-un WC public, astfel încât explozia sã se producã în momentul tragerii apei. Nesimþirea autohtonã ºi remuºcãrile „teroristului“ dâmboviþean, care pânã la urmã se autodenunþã, salveazã situaþia. Acþiunea, pateticã prin deriziune, trãdeazã mizantropia ºi exasperarea personajului în faþa mizeriei lumii contemporane, care s-a îndepãrtat de Dumnezeu ºi a pierdut legãtura cu sacrul. De altfel, multe pagini ale romanului, predominant eseistice, vitupereazã împotriva civilizaþiei simulacrelor ºi a violenþei transformate în spectacol mediatic, a omului rupt de divin, speriat ºi nesimþit, fudul ºi ignorant, gregar ºi impertinent. Dar ºi a tarelor româneºti, cu istorie veche, sintetizate în „amestecul de Stalin ºi Caragiale, caricaturã, derizoriu, neseriozitate, mustãþile mohorâtului dictator (…) rãsucite ºi unse cu briantinã de frizerul Lache“. Celibatarul tomnatic Pavel Samsonov, creºtin à rebours, extremist ratat, atras de prostituate rebutate, cititor de Guénon, pendulând între clovneria de tip Charlot ºi criza misticã, îºi rezumã viziunea despre propria existenþã în epoca Nopþii, a supremaþiei Rãului, într-o frazã strãbãtutã de tragic ºi care poate funcþiona ca o punere în abis a întregului excurs romanesc: „Totul e o minciunã, o poveste, o pãcãlealã genialã, împotriva cãreia un actor oarecare, dar lucid, taie sfoara rolului sãu ºi în locul cuvintelor scornite de dramaturg spune doar atât: cutremur, deºi numai el nebunul, pierzãtorul de doage ºi de iluzii, simte cum se leagãnã duºumeaua sub tãlpile sale îndurerate“.

Noaptea lui Iuda problematizeazã epic ideea eliadescã a camuflãrii sacrului în profan, formulatã însã limpede într-un pasaj: „Istoria are ascunziºurile ei. Nu conteazã ce se aflã în prim-plan, conteazã planul secund, terþ, conteazã povestea, mitul…“. Romanul ajunge astfel sã descifreze nu numai sensurile oculte ale terorismului contemporan, ci ale rãului istoric în genere, în spatele cãruia acþioneazã forþele demonice ale Universului, configurând un palimpsest grotesc, cu originea în figura miticã a zeului Seth. Acest palier vizionar, plus densitatea materiei epice, luxurianþa imaginativã ºi narativã, complexitatea psihologicã a personajelor, alternanþa registrelor stilistice, de la sarcasm ºi cinism pânã la un soi de lirism negru, recomandã Noaptea lui Iuda de Dan Stanca drept o carte de neocolit la bursa valorilor literare.