Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Gabriela Gheorghişor

Artă plastică

Mă desenez, ca în copilărie,

o fetiţă care stă strâmb, cu picioarele

înspre înapoi, de parcă

greutatea s-a mutat în trecut.

Sunt slabă, cu mâini ca două beţe

de chibrit. Din fosforul palmei

se aprinde o flacără mare.

Poză kitsch de fachir.

Pe tine te pictez bucălat,

pari o bombonică de ciocolată

din reclamele de la tv.

Cu ochi şi buze scobite,

ca după un ronţăit artistic

de şoricel.

Trag un gard protector

între noi, o linie şerpuită

ca un trenuleţ

care aleargă spre cer.

Peste el, zboară avioane

de hârtie, pe aripi

cu balauri zburliţi,

fioroşi.

Îţi construiesc şi un fel

de castel, de jur-împrejur,

Turnul Londrei.

Un corb şi un Nevermore

scris tremurat.

Tabloul e prost. N-am talent

de artist, sunt farseur.

Râd, scot limba la tine,

iau forfecuţa şi mă decupez

tacticos. Apoi plâng,

ca în copilărie.

Revelion

Aş modela fluturi din vată de zahăr

pe trupul tău.

Dar toată dragostea mea s-a retras

într-o jucărie de pluş.

O ciufulesc, o gâdil,

o smotocesc şi o mângâi

de parcă ar avea inimă.

Casa mea e loc de Sărman Dionis.

Aici, în noaptea de An Nou

o fetiţă strânge în braţe leuţul ei

botos, fioros, zis Pomponel.

Fluturi de gheaţă pe geam.

Au anunţat ger, cel mai mare ger

din ultimii 50 de ani.

După ce ai murit,

odată cu anul de ieri,

viaţa s-a mutat într-o jucărie

cu trup pufos, ca o vată de zahăr.

Alice în cristalin

M-am cuibărit în cristalinul tău

Ca într-o acadea cu gust de cafea.

Când priveşti departe,

departe,

cufundat în ceruri nalte,

mă alungesc şi eu,

precum un portret

de Modigliani.

Când te uiţi aproape,

de jur-împrejur,

mă bombez obez

şi mă simt un bursuc

năuc.

Dau să ies şi mă lovesc

de cornee. Un cucui în cap,

acolo unde se văd copcile

de la patru ani, în semn de cruce.

Intru apoi în iris

ca într-o gaură neagră

din univers. Mi-e frică.

Mă întorc şi plutesc pe

umoarea vitroasă şi dulce.

E dulce, am lins-o pe furiş,

când dormeai.

Mă plimb din odaie-n odaie,

îţi menţin elasticitatea

din cristalin, uite-aşa eşti salvat

şi de prezbitism.

Mă îmbăt cu aroma de cafea,

de parcă îmi apropii năsucul de ibric

emoţionată, bum-bum – inimioara,

să nu mă prindă mama

în flagrant delict

ca la şapte ani.

În cristalinul tău, mă simt o Alice

în Ţara Minunilor.

Dacă vrei să mă scoţi afară,

trebuie să-ţi tai ochiul cu lama.

O să rămâi orb.

Romantism

Ştrumful taie salata,

ceapa şi ridichiile,

în timp ce eu mă preling

într-o ceaşcă de cafea

cu o linguriţă de lapte,

cămaşa de noapte alunecă

mătăsos în urma mea.

Îl aud cum cântă voios

cu vocea lui de heldentenor –

sper să nu greşesc,

dar nu mă pricep

la taxonomii de-astea,

doar timbrul baritonal

i-l recunosc dintre toate

vocile pământului –

şi zâmbesc.

Cântec de leagăn, descântec

pentru un spiriduş ascuns în cafea.

© 2007 Revista Ramuri