Soft-ul literar al lui Dumitru Crudu pare să fie reglat pe pattern-ul fragmentarului. Chiar şi când scrie romane, poetul şi prozatorul basarabean aplică tactica povestirii sau a schiţei, pe care am numit-o (într-o cronică la volumul Salutări lui Troţki) Blitzkrieg narativ.

Ziua de naştere a lui Mihai Mihailovici este, ca şi Oameni din Chişinău, mai degrabă un roman modular, cu o orchestrare ingenioasă a unor momente epico-dramaturgice, cu multe personaje iterative, surprinse în diverse vârste şi situaţii. Capitolele sale, care pot fi citite şi independent, conţin scurte secvenţe din existenţa dramatică a unei familii din Basarabia, de-a lungul unui veac de istorie zbuciumată. Ocheanul simbolic prin care naratorul urmăreşte traseul neamului lui Mihai Mihailovici şi, prin el, al Moldovei de dincolo de Prut, îl reprezintă o dată din calendar cu implicaţii istorico-politice tragice: 28 iunie. În 28 iunie 1940 se naşte personajul din titlul romanului, însă tot în aceeaşi zi are loc ocupaţia sovietică a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Cercul acestei zile, element structurant al construcţiei narative şi laitmotiv sugestiv, devine o metaforă carcerală (nu doar câteva personaje ajung la puşcărie, în timpul dictaturii sovietice comuniste, ci întreaga provincie românească se transformă într-o închisoare de rusificare şi de reeducare a locuitorilor, ca-ntr-un experiment sinistru, mai atroce decât cel din Portocala mecanică).

Saga fragmentară a familiei Lebădă din satul Flutura, raionul Ungheni, prezintă tot felul de orori şi de întâmplări absurde, petrecute sub bocancul rusesc, strivitor de vieţi şi destine: Mihail Feodorovici este arestat pentru o culpă inventată (că ar fi furat două străchini cu făină de la stat) şi pătimeşte şapte ani în Siberia, soţia sa Liza trăieşte cu denunţătorul lui Mihail, preşedintele sovietului sătesc Radu Gavrilovici Ciuntu, în schimbul unor farfurii cu făină, pentru a-şi hrăni copiii, iar după mulţi ani se va căsători cu el din plăcere, bunica Dochia explodează odată cu grenada adusă de Mihăiţă din pod, mătuşa Ileana dispare pentru totdeauna după ce este violată de doi soldaţi ruşi, în prezenţa laşă a fratelui Mihail Feodorovici, Mihai Mihailovici cerşeşte de foame pe la mesele ofiţerilor sovietici care se ghiftuiesc sau adună boabele de porumb din baligile cailor, este internat la spitalul de nebuni, îşi pierde iubita din cauza „cazierului“ tatălui; Radu Gavrilovici, încercând să-şi salveze fiica vitregă de puşcărie, este închis pentru delapidare, fiul său Vladilen, colaborator al Securităţii sovietice, va decădea el însuşi, fiind turnat de un coleg care vrea să-i ia locul la conducerea tipografiei, acelaşi Mihai Mihailovici munceşte mult timp ca hamal în gară, fiindcă refuză pactul cu diavolul, Felix, frate vitreg, va înnebuni, după ce va dezerta din armată, în vremea invadării Cehoslovaciei, şi va fi capturat şi bătut, Mihai Mihailovici îşi pierde picioarele şi doi fraţi în luptele de la Tighina etc. Numeroase personaje se perindă prin faţa ochilor noştri, cu poveştile lor de viaţă mustind de mizerie, violenţă, trădare, pasiuni abisale, corupţie, destrămare, dezrădăcinare şi moarte. Victimele se îndrăgostesc de călăi, călăii se transformă în victime, toţi au momente de cruzime sau de umanitate, într-un vortex al istoriei din care nimeni nu scapă nevătămat. După dezmembrarea U.R.S.S., în Republica Moldova, foşti comunişti şi delatori propovăduiesc valorile democraţiei liberale, kaghebiştii sunt tot în funcţii, în strategiile electorale, partidele folosesc pumnul şi mita, iar taberele se ambiguizează şi mai acut, pe fundalul noului trend ideologic al corectitudinii politice.

Ziua de naştere a lui Mihai Mihailovici oferă o proză realist-comportamentistă, dramaturgic-cinematografică (în stilul simplu, nesofisticat, propriu mai degrabă prozei americane din secolul al XX-lea), dar cu o Weltanschauung specifică sufletului sau spiritului slav, de contradicţii dostoievskiene şi de farsă neagră amintind de Gogol. Satira moravurilor, inclusiv a celor scriitoriceşti, merge până în actualitate, prin trimiteri au toreferenţiale ironice: „băiatul putu să vadă ce citea: un articol semnat de Valeriu Borisovici Hropotinskii unde acesta desfiinţa noul roman al lui Dumitru Crudu, Ziua de naştere a lui Mihai Mihailovici, reproşându-i acestuia că pasajul cu dentistul îl împrumutase de la Gabriel Garcia Márquez, şi dintr-o proză chineză, pe cel în care Mihai le fură pistoalele unor soldaţi sovietici, şi, în general, nu acesta e romanul pe care-l aşteaptă toată lumea, acesta fiind un roman plin de locuri comune şi de banalităţi“. De altfel, episodul inaugural cu grădinarul lui David Lodge luat de basarabeni drept prozatorul englez, printr-un malentendu comic, arată că Dumitru Crudu are şi disponibilităţi epice parodice.

Naraţiunii în cioburi din Ziua de naştere a lui Mihai Mihailovici de Dumitru Crudu, cu un ritm alegru, cu scene tulburătoare, îi corespunde o lume moldovenească făcută ţăndări de tăvălugul rusesc, incapabilă să se mai adune într-o Europă a fluidităţii de azi.