Poeme
de Gabriela Gheorghişor
Patimi
Scârnavă, pământie, Cu bube supurând ca un burduf crestat şi putrezită-n cuie ruginite - cârtiţe-spin , Maria Magdalena mi-a zâmbit fecioară.
Isus plângea-n genunchi în faţa ei.
Invocaţie
Ard piramidele, rugile şi glasul femeii-profet se varsă în noapte, în cer, unde te-ai ascuns, Akhenaton? Mă-ncercuiesc şerpii, mă-ngroapă nisipul şi vântul, se clatină valea, coroana şi morţii se ceartă, de tâmple mă strânge păcatul, credinţa, de ce m-ai părăsit, fratele meu, zeul meu? Cad pietrele, cuvintele, m-aleargă strămoşii în flăcări, în urlet, lunatici şi goi, se crapă şi tronul, pământul, mi-e sete şi moarte, unde eşti, Akhenaton?
Dor
În fiecare zi mănânc pământ să crească viu în trupul ei ţărmul.
În fiecare seară mătur praful de pe oglinda Penelopei, cu părul meu. Aştept.
Ea îşi tocmeşte lăutari şi rochie albastră de mireasă.
|
|