| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemde Gela Eneaîntre două coperţi aud cum crapă inima sylviei fabula sinuciderii peste care viaţa trânteşte desaga ei de cărat spaimele umbra copiilor lăţindu-se peste ziduri pâlpâie asemenea unei candele lângă altar toate uşile sunt închise prinsă în harpoanele întunericului fantoma sylviei face semne cu mâna frigul cade cu trosnet de copac putred *** confesiunile sylviei plath aici sunt oamenii pe care i-a mângâiat în viermii fiecărui poem hrăniţi cu miezul lor tare ameţiţi de slava postumă şi inutilă *** mi se-ntoarce lumea pe dos ca un buzunar din care pică mărunţişuri gălăgioase *** nu ştiu când s-a parfumat sylvia ultima oară în care vas a fiert laptele copiilor şi ce oglindă i-a urâţit într-atât faţa încât nu şi-a mai dorit s-o poarte *** aşez cartea pe raft cu temerea că va face picioare va coborî doar ca să sufle peste mine din plămânii ei monoxidaţi fumul acela care trece prin straturi succesive de măşti până ajunge la kilometrul zero al iertării *** după n-o să mai ştiu ce să fac cu mine va trebui să renunţ la organele care mă ţin în viaţă cum ţin aparatele pacienţi în moarte cerebrală *** dac-aş fi agent de vânzări aş face reclamă insomniacilor cu atestat bolnavilor de singurătate şi muştelor verzi îmi spun în momente de sinceritate cavernoasă *** un poem de dragoste scris la senectute e lipicios ca o vată pe băţ ca mine când încetez s-o mai citesc pe sylvia cu aceeaşi convingere că şi-a cocoţat poemele în câte-o stea să le poată contempla de jos şi eu să mă uit la ele cu lacrimi în ochi dând o altă definiţie sinelui |