Îmi amintesc iarăşi vorba vrednicului om politic ţărănist care a fost Ion Diaconescu: „De-aş mai avea 70 de ani!”. În ce mă priveşte, aş putea exclama acum: de-aş mai avea 80 de ani!

*

În pofida aparenţelor, nu există zăpadă absolut albă. Cel mai adesea zăpada are culoarea bleu deschis. Lucrul acesta a fost dovedit pe baza lungimii undelor de lumină reflectate de zăpadă.

*

„De Ziua Păcălelilor, una dintre cele mai bune a venit din partea Ambasadei Franţei în România. Pe 1 aprilie, pagina sa de Facebook anunţa, cu steguleţe şi poza unui cârnat pus pe un pat de mămăligă: «Ambasada Franţei în România salută înfrăţirea între Buzău şi Plechequoi-sur-Loire, care a permis Franţei să înscrie în patrimoniul său gastronomic un nou produs de înaltă calitate, cârnatul de Plechequoi, care este vedeta unei campanii publicitare lansate în întreaga Europă. Mulţumim prietenilor noştri români!»” (Dilema veche, 2024).

*

La un local: „Iohannis pare un ofiţer din armata austro-ungară, încă rămas în viaţă”.

*

Decembrie 1943. Ultimul Crăciun petrecut împreună cu părinţii, cu bunicii materni, cu străbunica. Peste trei luni urma să plec din Soroca natală alături de părinţi, pentru totdeauna. Vârstnicii rămâneau acolo. Eram atunci prea copil pentru a-mi asuma amara despărţire drept un început al unui Destin.

*

A.E.: „Mai e nevoie de precizări? Senectutea: o patrie a dubiilor”.

*

Erosul implică un impuls al cuceririi, potenţialul unei lupte chiar când aceasta se pare că nu e necesară. Energia posesivă a stării în cauză.

*

„Răul îţi îngăduie să uiţi mai răul” (proverb albanez).

*

„Adjectivul «manierist» apare pentru prima dată, în 1662, la francezul Fréart de Chambray, amic şi colecţionar al lui Poussin; substantivul «manierism» este utilizat, cu un secol mai târziu, în 1792, de istoricul italian Luigi Lanzi. Sensul acestor termeni, care derivă din cuvântul italian maniera («manieră», «stil»), folosit, către 1400, de Cennino Cennini şi, în secolul al XVI-lea, de Giorgio Vasari, este depreciativ: el vituperează o exagerare stilistică care se efectuează în detrimentul imitaţiei naturii. Abia în secolul al XIX-lea şi chiar în XX manierismul este reabilitat încetul cu încetul” (Nadeije Laneyrie-Dagen).

*

Cu un prieten poţi sta de vorbă interminabil, cu un amic apar momente în care nu aveţi ce să vă mai spuneţi.

*

Îmi spune o doamnă în vârstă: „A fi prietenul animalelor înseamnă a fi prietenul universului”.

*

„Natura imaginativă a valorii” (Geoffrey Harpham).

*

Tactica socială a lui X, autor binecunoscut: formule aparent benevolente, mici gesturi surâzătoare spre a le disimula pe cele de rea voinţă săvârşite cu autoritară gravitate. Iezuitismul său suficient de exersat. Între altele, îi sărută mâna ceremonios lui G.

*

A preţui un autor nu înseamnă a-l preţui neapărat ca om, a preţui un om nu înseamnă a-l preţui neapărat ca autor, chiar dacă… scrie. E ca şi cum s-ar afla în cauză o femeie frumoasă care nu e neapărat onestă şi invers. Viaţa ne pune uneori în faţa unor disjuncţii inevitabile.

*

A.E.: „Abundenţă. X vorbeşte şi în somn. Y scrie şi în somn”.

*

„Un nou studiu arată că este foarte probabil ca un câine de companie să-şi viseze stăpânul şi momentele în care au interacţionat. Descoperire care dă un nou sens, foarte romantic, cântecului lui Iggy Pop «I wanna be your dog»” (Dilema veche, 2024).

*

A ghici într-un adevăr precum într-un ghioc.

*

„În fond de ce dorim să fim mari, să fim genii creatoare? Pentru posteritate? Nu. Pentru a ne arăta mulţimea cu degetul? Nu. Ci pentru a ne menţine truda zilnică în încredinţarea că ceea ce facem merită osteneală, că este ceva unic. Pentru azi, pentru eternitate” (Cesare Pavese).

*

Scriptor. Vara: o maturitate a timpului anual. Intemperiile morale similare unor ploi autumnale care spală prisosul verii. În ce ar consta acel prisos? În trufia unor certitudini, ca şi într-o senzualitate exclusivistă.

*

Scriptor. Cauţi ceva ce se găseşte pe toate drumurile, cauţi ceva ce nu se găseşte decât rareori. Ciudat, prima operaţie e cea mai dificilă.