Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezii

        de Gheorghe Grigurcu

Pe munte undeva

Pe munte undeva sus extrem de sus

acolo unde prieteniile se-nfiripă

cu o blîndă inexactitate

asemenea ceasornicelor ieftine

acolo unde iubirile se rotesc

cu pasiunea unor giruete-n care

se-ncîlceşte Soarele

şi se enervează teribil

acolo unde viaţa şi moartea

se tîrguiesc ca-n piaţă

vînzîndu-şi una alteia drept suveniruri

felurite obiecte cu care

n-au ce face de fapt

nici una nici alta.

Cronicărească

Numai din multe fărîme se-adună adevărurile

imaginarul e doar ceea ce e gata să se întîmple

(de ce oare nu se-ntîmplă odată?)

ferestrele către real cresc peste măsură

doar atunci cînd nu te simţi bine

un ochi se-ncuie pe dinăuntru cum o uşă

nimic nu s-a statornicit sub tencuială

în zid e încă multă zavistie şi pîră

rupturile de sens apar netulburate

cînd îţi potriveşti tîlcurile cum ochelarii pe nas.

Complexele

Cu cîtă sîrguinţă încep complexele

bietele de ele cum încreţituri

ale perdelei (n-ai ce le face)

ori cute-ale aşternutului lăsat la voia

tîmpă a trupului ce s-ar vrea stăpîn

ori muzici sublime indiscrete care vor

să dea totul în vileag

în aceste dimineţi în care se răsfaţă îndoiala

în care lucrurile se-nmoaie devin

aidoma pîinii pe care-o ungi cu unt

se fărîmiţează dispar.

Dificultate

Suntem s-ar zice de-ai locului

dar nici nu ştii de cine să te păzeşti

şi cum să dai pedepse economice

suntem se pare de pe-aici

dar cum să ne vedem de drumul ce trece

chiar prin noi

să fim în fine gata de-a muri

ca şi cînd n-am fi tot mai străini unii de alţii.

Să cauţi

Să cauţi unghiul sub care dealurile pictate

se strîng cu un scîncet melodic

cum un burduf de-acordeon

să cauţi unghiul sub care floarea din vasul

cu apă îşi lasă

mireasma să zburde-n voie cum un copil

să cauţi unghiul sub care peretele născoceşte

un alt perete spre a-l privi în tăcere.

Aici unde lucrurile

Aici unde lucrurile

tac şi tac

şi tac

şi nu se mai

întorc niciodată

ca şi cum ar fi fost

plecate deja

cele mari intrînd

în alveolele

celor mici

fără greş

cu nespusă răbdare

şi mizericordie.

Lacrima

Şi aşa a pornit pe obraz călătoare

lacrima

acum mi-o desluşesc

contoar al pielii

uneori zgomotos enervant

(dar peste drum nu se-aude)

cu răbdătoare uimire lucrînd

fără plată din loc în loc

limpezind ascunsele ceţuri

ale fiinţei

dar mai mereu neatentă

cu cele atît de la vedere

lumină cu timid meşteşug

dar fără ocolişuri cum o roată strîmbă

călătoare pe-obraz ca pe-un viscol stins

s-o urmăm se cuvine

dar cu o grijă nespusă

nicăieri să n-ajungă.

Focul

Degetele

de flacără

ale focului

cum ale unei

mănuşi

umplute

cu pietre

ca să poată

lovi

mai tare.

Ai vrea

Ai vrea acum din tot sufletul

să scrii ca alţii

dar nu mai poţi rămîi

cufundat în propria-ţi scriitură

dibuitoare cum mîinile unui orb

ameţind de la un stih la altul

mînjită de viaţă cum gura

unui prunc de mîncare.

Imagini sunt aici

Imagini sunt aici şi dincolo

unele lipicioase ca mierea ce-ţi încleiază degetele

altele aromate cum faptele bune petrecute demult

altele naive cum umbre decupate cu foarfeca

altele misterios-cîntătoare asemenea unui grai

pe care nu-l vom putea cunoaşte nicicînd pe deplin

dar vai nu-ţi sunt de nici un folos

căci se şterg rînd pe rînd

şi nu-ţi rămîne decît să faci

respiraţia gură la gură a lucrurilor înseşi.

Un portret al vîntului

A făcut un portret al vîntului

într-o încăpere închisă

dar nu l-a terminat

(mereu lipsea cîte ceva

ba un tremur al buzei o roşeaţă o paloare

ba un rictus al nepăsării celei preaomeneşti)

pînă cînd într-o zi a deschid fereastra

lăsînd înăuntru o trîmbă de aer cald

şi portretul s-a desăvîrşit de la sine.

Ilustrată din Tg.Cărbuneşti

Între un deal şi altul

culcuşul Abisului

vîrît într-însul Sfîrşitul Lumii

cel dinainte de Facerea ei

zi de zi încerc să-l străbat

cu pasul domol al privirii.

Erezie

Un noian de ani ne-au tot vorbit Scripturile

nici mai mult nici mai puţin

ne-au blagoslovit ne-au dat cu tifla

un noian de ani în cap

ne-au ademenit cu gură de aur

ne-au stropit cu fum de pucioasă

dar noi nevolnicii am rămas

pînă azi cum am fost

aşa că pînă la urmă au fost silite

a se schimba Scripturile.

Siestă

Un cer laş cum o spadă coborîtă

un nor gata să-şi vomite

prînzul îmbelşugat de ierburi ţepoase

un vultur lenevind chicotind închis într-o sticlă.

Sunt gesturi

Sunt gesturi mute ce vreţi care salvează adevărul

cum un mic animal hăituit

cum un arbust infestat de insecte

sunt visuri vechi ce vreţi care ne stînjenesc

cum mîinile pe care un timid

nu ştie cum să le ţină

cînd se află într-o vizită.

Excursie

Cînd întîlneşti sărbători netrăite poveri

pentru muntele delicat

pentru spinarea-i aproape albă aproape albastră

ce le topeşte apoi le fabrică iarăşi

în tic-tacul ca de ceasornic al trenului

slujindu-se doar de zilele lucrătoare.

Călătorie în vagonul restaurant

Liniat cîmpul acesta

cum paginile unui caiet dictando

ochiul îţi eliberează sufletul

doar cînd binevoieşte

cîte-un vîrf de stîncă scoate

un fluierat strident cum o pasăre-nspăimîntată

dau din colţ în colţ amintirile

neştiind dacă să mai ţină seama de tine

ori să se risipească iarăşi

în orizontul moale pufos cum o blană

cîte-o clipă-ţi măsoară sufletul

curat cum un pahar gol.

Pînă la

Pînă la reverie spălat cerul nu mai mult

norii se chircesc cum genunchii

în Gilort o făclie de scoici

o albină la-ndemînă

bună de răscolit holdele

nervii cum încă necoaptele mere.

Măruntele evenimente

Vin cum să nu? Vin

uneori şchiopătînd puţin şovăind

măruntele evenimente ale zilei

se intersectează se stînjenesc ori se sprijină

unul pe umărul altuia

nu-ntreabă nimic

îşi trag suflarea îşi îndreaptă

ţinuta oftează apoi se-ntîmplă

să vorbească vai

cu voce molcomă despre alte mărunte evenimente

care nu vor veni niciodată.

E-o zi caldă

E-o zi caldă cum aroma laptelui pus pe foc

Tu-ncerci iarăşi şi iarăşi

să vorbeşti cu ceilalţi

aşa cum poţi: doar în scris

te zbuciumi nădăjduieşti te avînţi

ca şi cum i-ai cunoaşte.

Şi tot aşa

Şi tot aşa începi şi tot aşa n-o mai termini

afurisita de viaţă

prea la-ndemînă s-o iei în seamă

prea-ncurcată cum un scris indescifrabil

să nu-ţi insufle teamă

perfidă cum o partidă de poker

indolentă cum o cămaşă pe care-o priveşti fără s-o-mbraci

uitucă precum o odaie din care-ai lipsit multă vreme

şi care nu te mai cunoaşte.

Nr. 01 / 2012
Premiile Filialei Craiova a U.S.R. pe anul 2010

Colocviile şi Premiile Scrisul Românesc

Tudor Gheorghe – Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova

Dialog despre poezie

Revista revistelor
de Paul Aretzu

Din jurnal (2004)
de Gabriel Dimisianu

Pagini de jurnal (19)
de Gheorghe Grigurcu

Versuri
de Gabriel Chifu

Regmaniene
de Adrian Popescu

O lume de filmat
de Nicolae Prelipceanu

Publicaţii insolite
de Nicolae Oprea

Despre lucruri şi poezie
de Dumitru Chioaru

Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine
de Paul Aretzu

Relatare de pe un drum netrecut pe hărţi
de Gabriel Coşoveanu

„Misterele“ lui Gabriel Chifu
de Gabriela Gheorghişor

Poemele eternei întoarceri
de Bucur Demetrian

Recuperarea prin poezie
de Ştefan Vlăduţescu

Alternativa stilistică
de Constantin M. Popa

Care-ai furat, bă, paltonul poetului?
de Horia Gârbea

O carte mărturisitoare
de Mircea Moisa

Fantezii erotico-lexicale
de Ioan Lascu

Cameră cu vedere
de Daniela Firescu

Jocul de- a visătoria
de Daniela Firescu

Restituirea unui filosof
de Paul Aretzu

„Maşina de spălat poezie”
de Florea Miu

Poezii
de Gheorghe Grigurcu

Poezii
de Carmen Firan

Poezii
de Claudiu Soare

Noile poeme ale lui Paul Vinicius
de Mircea Bârsilă

Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon

vitrina cărţilor
de Nicolae Coande

Întoarcerea acasă
de Ioan Lascu

„Numitorul comun - moartea”
de Luiza Barcan

Darul de Crăciun
de Florin Caragiu

Impostorul versus ingenuul, în Tartuffe
de Toma Grigorie

Carnet plastic
de Cătălin Davidescu

Parodie
de Lucian Perţa

Sociopatologia cuvântului cotidian
de Philippe Dufour

© 2007 Revista Ramuri