te-ai ascuns într-o cochilie de melc de umbra ta îmi ţineai în palmă sărutul
îţi văd disperarea deflorată de dorinţe exotice
se întorc în noi răsăritul de soare umbra pisicii ce zgârie fereastra
amintirea primei întâlniri
toate se întorc muşcând timiditatea primului sărut
te-ai ascuns în cochilia de melc cu realitatea mea îmbrăcată în miros de votcă
e unica modalitate de-aţi ţine umbra despărţită de tine
i-ai poruncit să umble prin grădini siameze
să scotocească prin buzunare umbra paşilor mei
în realitate umbra ta e dependentă de umbra paşilor mei
mi-ai destrămat visele sunt franjuri presărate peste umbra ta
te bucuri ca o sirenă îndrăgostită când vin corăbierii cu mătăsuri din marele indii
îţi înfăşori trupul în răcoarea lor
ai sedus cârmaciul corăbiei cu surâsul tău
în cochilia de melc îmi înşeli aşteptările cât şarm în răcoarea mătăsii
te uimeşte priceperea cârmaciului e un spectacol ce îţi irită dorinţele
te scufunzi în răcoarea mătăsii sărutul tău devine un mârâit al plăcerii
umbra paşilor mei se descalţă de sărutul tău umblă desculţ prin iarbă
să-şi potolească vedeniile
umbra ta a rămas împietrită în stropul de rouă
grădinile siameze fug în lumina farului plictisiţi trecătorii sting lumina lunii cu uimirea lor
în cochilia de melc întunericul devine călăuză a călătoriei prin trupul tău
se clatină lumina farului în piciorul stâng al cârmaciului entuziasmul lui trece neobservat
prin răcoarea mătăsii parfumul tău furişează îmbrăţişarea şireată a tinereţii tale
săruţi apăsat celebritatea corăbierului de-a fi învingător
furia mea încheie un pact cu umbra ta mângâi cu privirea pereţii cochilei de melc
simt o unduire plăcută cochete dorinţele tale ies la plimbare mi se furişează sub unghii
în cântatul cocoşilor vocea ta cristalină face curat
cochilia de melc urmează umbra corăbiei crezându-se corabie
trăiri inimaginabile îmi dojenesc mirosul
s-au copt cireşele de mai
în cochilia de melc prin trupul femeii vâslesc corăbierii
întunericul ticăie ca un ceasornic pe buzele ei
răcoarea mătăsurilor îi înveleşte trupul
calmul verde al mării împodobeşte cochilia de melc
zâmbitoare umbra corăbiei împrăştie liniştea în subtile şoapte de dragoste
sirenele se sinucid la auzul lor
în cochilia de melc a răsărit soarele