în debara am găsit un ecou al zilei de miercuri cu şuieratul şarpelui în privire
respiraţia lui o creaţie extraterestră
silabisind îngrijorarea mamei printre dinţii încleştaţi ai singurătăţii
are optsprezece ani şi douăzeci şi nouă de zile face alergie la praful de puşcă
învelişul privirii e colorat cu umbre de mâini
literele braille descreţesc fruntea dimineţii
adunătura de mâini batjocoresc strigătul fantomei din hornul casei
frica e topită în lingouri dusă la export cu un marfar rusesc
sub influenţa gravitaţiei trupurile noastre îşi aşază schimbările lăuntrice pe rafturi în debara
ecoul zilei de miercuri se aşază în genunchi la spovedanie
spinii trandafirului înmuguresc înserarea din ochii bunicului
umbrele bolborosesc în mirosul pălincii
întoarcerea în clepsidră a nisipului dăunează grav clipei uitate pe o plajă italică
ecoul zilei de miercuri îşi urcă respiraţia ei extraterestră în turla bisericii
amprentele buzelor noastre dedublează sărutul îl biciuiesc cu un vis somnambul
se transformă în mit fantoma din horn
frica ei topită-n lingouri încuiată în coapsele tale
destramă adunătura de mâini netezeşte luciul lacrimii cu umezeala unor guri
clinciuri ereditare în nisipul clepsidrei adună într-un năvod ochiul mamei
într-o cămaşă clipa înfăşoară plaja italică
veneţia un foşnet de rochii prin palatul dogilor
umbra gondolei închide într-un sertar vâslaşii ne împletesc sângele cu tăcerile unui conte naufragiat
ecoul zilei de miercuri sfarmă dangătul clopotului în iertări transparente
în port contrabandă cu lingourile fricii
trubadurii ne dezrobesc trupurile de lumina lunii
nişte tineri mahmuri ne veghează somnul
egoismul nisipului defrişează timpul de clipe
prin clepsidră umbrele dogilor îşi lustruiesc neliniştile
farul roşu ne ţintuieşte de mal amintirile
dimineaţa se ridică pe coate să vadă răsăritul
ecoul zilei de miercuri mi se scurge printre degete
contingente de şoapte prin trupurile noastre
metamorfozează dorinţele zeilor în umbra neîmblânzitei sissi
învelişul privirii e colorat de zâmbetul contrabandiştilor cu lingouri
înţelepciunea e un meşteşug al tăcerii
imaginaţia seminţei de canabis pe buzele trubadurilor
evită vărsările de sânge
strigătul fantomei exorcizează frica din trupurile noastre
lacrima mamei se prelinge peste răsăritul soarelui
literele braille descreţesc fruntea dimineţii
puntea suspinelor plină de erori judiciare
insulari stăpânesc oasele piraţilor devenite ofrande pentru zei
pipăim trecerea de pietoni cu umbra cerşetorului
în debara am găsit ecoul zilei de miercuri legându-şi la şireturi privirea
zeiţele sunt geloase pe nobleţea din paşii lui sissi
misterul din singurătatea ei plin de reproşuri
umbra bunicului despuiată de mirosul pălincii copilăreşte prin zâmbetul contelui naufragiat
sub influenţa gravitaţiei trupurile noastre îşi aşază schimbările lăuntrice pe rafturi în debara