Regia: Chan-wook Park

Scenariul scris de Chan-wook Park şi Chung Seo-kyung este bazat pe romanul Fingersmith, de Sarah Waters

Distribuia: Kim Min-hee　(Domnişoara Hideko), Kim Tae-ri (Sook-hee), Ha Jung-woo(contele Fujiwara), Cho Jin-woong (unchiul Kouzuki), Kim Hae-sook(doamna Sasaki), Moon So-ri(mătuşa d-rei Hideko).

Compozitor: Cho Young-wuk

Imagine: Chung Chung-hoon

Montaj: Kim Jae-bum şi Kim Sang-bum

Sunet: Jung Gun, Suk-won Kim

Designer de producţie: Seong-hie Ryu

Costume: Sang-gyeong Jo

Make-up & hair designer: Jong-hee Song

Producător: Chan-wook Park, Syd Lim

Durata: 145 min.

Premiera internaţională a fost pe 14 mai 2016, la Festivalul de Film de la Cannes, Franţa.

Pelicula a fost filmată în Nagoya, Aichi/ Japonia; Goheung, Pyeongchang, Institutul de Media şi Arte Dong-ah, Anseong/ Coreea de Sud.

Premii:

– Premiile Buil Film, 2016/ Busan, Coreea de Sud: nominalizare cel mai bun film; nominalizare cel mai bun regizor: Chan-wook Park

– Festivalul de Film de la Cannes, 2016:

– Premiul Vulcan pentru scenograful Seong-hie Ryu

– Chan-wook Park – nominalizare Palme d’Or & nominalizare Queer Palm;

– Festivalul de Film Internaţional de la Ierusalim, 2016: nominalizare cel mai bun film străin - Chan-wook Park

– Festivalul de Film Internaţional Melbourne 2016: locul 2 cel mai popular film

Festivalul Internaţional de Film IndependentAnonimul, 2016, a fost onorat cu prezenţa regizorului coreean Chan-wook Park, care a primit trofeul Anonimul pentru contribuţia sa la frumuseţea cinematografiei universale. Acest moment a prilejuit proiecţia în premieră în România a celui mai recent film al regizorului coreean Chan-wook Park, Agassi/ The Handmaiden (Slujnica), inclus în competiţia oficială Palme d’Or, la　Cannes, 2016. Titlul coreean al peliculei (Agassi/ Doamna) diferă faţă de cel prin care a fost promovat în lume (The Handmaiden/ Slujnica), iar scenariul filmului este scris de Chan-wook Park şi Chung Seo-kyung, având la bază romanul Fingersmith (2002), de Sarah Waters.

Chan-wook Park are studii de filosofie, a scris critică de film şi a început să regizeze după ce a vizionat filmulVertigo, al lui Alfred Hitchcock, iar producţiile sale anterioare i-au adus recunoaşterea la nivel internaţional, fiind dintre cele mai diverse: Joint Security Area (2000), Sympathy for Mr. Vengeance　(2002),　Oldboy　(2003/ Marele Premiu al Juriului la Festivalul de la Cannes) şiLady Vengeance　(2005). Pentru pelicula I’m a Cyborg but that’s OK　(2006), Chan-wook Park a fost onorat cu premiul Alfred Bauer la　Berlinale,　2007. Dacă în majoritatea producţiilor anterioare a mizat pe stilul intens vizual, pe violenţă, imagini şocante şi sângeroase, aici conduce cu dibăcie discursul cinematografic, astfel încât totul să pară o îmbietoare peliculă de epocă. Deşi sunt destule indicii – atmosfera misterioasă, plonjări îndrăzneţe ale obiectivului, spre a suplini dorinţa regizorului de a filma această poveste aparent liniştită în 3D, pentru a imprima dinamism imaginii –, ceea ce nu bănuim este evoluţia spectaculoasă a scenariului şi răsturnările de situaţie. Prim-planurile şi plonjările iscoditoare ale obiectivului surprind dinamica discursului cinematografic, un intens joc al privirilor, mereu cineva este urmărit sau analizat.

The Handmaiden/ Slujnica, noul film sud-coreean al lui Chan-wook Park este un thriller erotic plasat în Coreea anilor 1930, sub dominaţia colonială japoneză, unica perioadă care corespundea rigorilor scenariului, fiind justificată apariţia unui personaj precum slujnica. Structura peliculei păstrează structura romanului scris de Sarah Waters, trei părţi în care se împlineşte călătoria tinerei menajere Sookee, dornică să scape de sărăcie şi să uite condiţia socială dificilă. Prima parte este povestea văzută prin ochii slujnicei, iar a doua, din perspectiva domnişoarei Hideko. Dacă în romanul semnat de Sarah Waters acţiunea se întâmplă în epoca victoriană, regizorul coreean transpune totul în zona asiatică, dar păstrează esenţa caracterelor, conflictul şi deznodământul fericit al împlinirii iubirii celor două femei (domnişoara şi menajera ei) care se descoperă de-a lungul unor tulburătoare întâmplări. Hideko este o delicată domnişoară japoneză, orfană, dar extrem de bogată, aflată sub tutela unui unchi dominator. Noua slujnică a domnişoarei este în complicitate cu un escroc sentimental, care plănuia să o seducă pe Hideko pentru a rămâne cu averea ei. Planul ar fi fost să o facă să se îndrăgostească de el, să se căsătorească, apoi să o declare nebună şi, fiind internată la ospiciu, să profite pentru a o deposeda de avere. Dar totul decurge în mod neaşteptat, spre un alt deznodământ.

Abordând o temă delicată a discursului cinematografic, în vogă în ultima perioadă, regizorul coreean se distanţează de predecesori precum Abdellatif Kechiche (La vie d’Adčle/ 2013), Peter Strickland (The Duke of Burgundy/ 2014), Todd Haynes (Carol/ 2015) şi mizează pe captivanta poveste dintre cele două tinere femei. Deşi apar scene de lesbianism şi în producţiile anterioare, precum abuzul sexual din Lady Vengeance(2005), aici tensiunea sexuală imprimă dinamică peliculei, degajă senzualitate şi erotism. Scena îmbăierii este elocventă în acest sens: domnişoara gustând naiv o acadea, iar degetele slujnicei penetrând buzele fragede şi senzuala deschidere a gurii comportă simbolism erotic. Plasând acţiunea în zona asiatică, apariţiile nudurilor feminine mignone, filiforme devin şi mai tulburătoare, exotice prin atributele fizice: satinata piele albă, degetele lungi, buzele roşii, sânii mici virginali. Povestea erotică dintre cele două femei este expusă evident, dar cu delicateţe, ceea ce adânceşte complicitatea cu protagonistele. Comparativ cu răvăşitoarele lor nopţi, sexualitatea masculinădevine o palidă forţare a vitalităţii. În fum de ţigară, în inima bibliotecii întunecate, aşa-zisa elită a societăţii jubilează în timpul lecturilor domnişoarei Hideko.În partea a doua a peliculei, ea citeşte un fragment din clasica poveste erotică Prune în vaza de aur, de Jin Ping Mei. Prietenii unchiului juisează, cufundându-se, desigur, în ascunse fantezii erotice, cu accente sado-maso. Pictura erotică care apare în prima parte a filmului este Visul soţiei pescarului (1814), celebra pictură a artistului japonez din perioada Edo, Hokusai. Aceste shunga (*reprezentări erotice; tradus literal, termenul japonez înseamnă primăvară, un uzual eufemism pentru sex) deveniseră un soi de manuale sexuale, fiind apreciate de femei şi bărbaţi ai tuturor claselor sociale.

Din punct de vedere scenografic, pelicula lui Chan-wook Park filmată în Coreea de Sud, dar şi în Japonia, este exemplul desăvârşit al designului de producţie, scenograful Seong-hie Ryu captând miraculos spaţiile deschise, de o copleşitoare splendoare, dar deopotrivă şi interioarele, în cadre de un rafinament spectaculos. Nimic nu este la întâmplare în cadru, natura pare îmblânzită sub camera lui Chung Chung-hoon, copacii sunt aliniaţi perfect, nici o frunză nu tulbură peisajul, ploile surprind cernite imaginea, culoarea este în armonie cu spaţiul, cireşii sunt înfloriţi atât cât să fie minunaţi, marea răsare albastră sub abruptele ţărmuri înverzite. Dar cel mai misterios spaţiu se dovedeşte biblioteca. Domeniul domnişoarei Hideko (Kim Min-hee) în care ajunge slujnică Sookee (Kim Tae-ri) are clădiri construite în stil arhitectural tradiţional nipon, însă şi clădiri cu arhitectură occidentală, specifică Angliei. Misterioasa zonă de studiu este o extinsă bibliotecă, transformată într-un veritabil spaţiu de spectacol în timpul lecturilor performate de Hideko. Biblioteca devine grădina japoneză a domnişoarei Hideko, reproducând în propriul ei regat lumea din afară: pietricele albe, apă, bonsai.

Odată cu Agassi, Chan-wook Park creează o tulburătoare poveste despre iubire, surprinsă în cele mai misterioase forme, un film rafinat cu splendide imagini, vorbind despre loialitate, eleganţă şi ambiţie. Intens şi surprinzător, plin de suspans, cu accente de humoirnoir, dar degajând şi senzualitate, filmul de epocă al regizorului coreean este un thriller erotic impresionant.