Poeme

POVESTE DE TOAMNĂ
Scoteam cartofi, cu mama,
într-o seară răcoroasă de toamnă.
O răcoare ne învăluia
de mătase.
Ne bucuram de rodul negricios
de pământ
în răcoarea
unei seri de septembrie, pe sfârşite,
când zgomotele oraşelor sunt mai catifelate.
Când toamna abia sosită se preface
că-şi uită tristeţea.

DESCRIERE
 Am auzit iarăşi vântul foşnind prin plopi
Ca o ploaie liniştită.
Am privit ceţurile de pe cerul dimineţii,
Am navigat cu norii
Ca o vegetaţie de piatră 
Ca o Sagrada Familia
Pe pânza de mătase albastră.
Se apropie toamna.
Deocamdată atât.

31 DECEMBRIE 2003
Adio, anule pasager dar bun!
Extraordinar, ce s-a mai săpat în fasole!
Pentru mine, trecutul rămâne
la fel de puternic precum viitorul.
Ca şi Metallica, ce moare cu fiecare decibel.
Ca şi anul.
Doar fasolea, în a cărei cratiţă am scobit,
E ca şi timpul.
Amândouă sudate una de alta
Precum oala cu răcituri a lui Ioan Flora
De aragaz.
În amândouă se sapă
O nouă doctrină poetică –
A săpa în timpul metalic.
Victorie printre lucruri, mare victorie!
Triumful Metallicii, sfâşierea proscrisului.
Aşa am sfâşiat şi eu anul.
Sick Reality.

UN CAR DE VEŞNICIE
Păianjenul timpului ţese plase peste capetele
Unor oameni invizibili.
Clopotele timpului
Spulberă plasele ţesute peste oameni.
Plasele se transformă într-o pulbere de aur.
Pulberea de aur devine atomi de veşnicie.
Cu atomi de veşnicie cerul se deschide
Pentru sufletul tău şi al meu.
Din când în când pe la poalele veşniciei
Trece carul de foc al profetului.
Din când în când vârful unui munte de aur
Se arată de după munţii naşterii tale.

POVESTEA FLUTURELUI TRECĂTOR A TREIA OARĂ
E un fluture alb.
L-am văzut, în răstimpuri, zburând pe loc.
Cred că este acelaşi
În zori, în miezul dimineţii, după-amiază,
La înălţimea blocurilor de patru etaje.
Să fi fost acelaşi, când, ultima oară, aburea a  ploaie?
Cum poţi recunoaşte fluturii?
Cu siguranţă
Zborul din fiecare
E diferit.
Dar cum
Dar cine
Poate compara amănunţit zborul
A doi-trei fluturi?
Ar fi o foarte grea încercare.
Ce-ar fi ca poeţii, sau contabilii, să pândească zilnic
Zborul fluturilor?
Cum ai putea recunoaşte acelaşi fluture, zi  după zi?
O nemiloasă insolită problemă de studiu.
Povestea fluturelui trecător a treia oară
Este o coincidenţă a privirii.
Trei momente din aceeaşi zi,
Trei priviri aruncate pe fereastră,
Trei zboruri alb zigzagate.
Cu fluturi albi în priviri absente.

POEMA PLOPILOR DE LA ORAŞ
Poimâine îi vor tăia
Pe cei unsprezece.
Plopi cu şase etaje.
După tăiere în faţa ochilor vom avea
Un gol lăsat de unsprezece plopi executaţi.
Un nou masacru…
Doar un bloc gol cu patru etaje.
Zeci de maşini în agonie
Le vor lua locul.
Posteritatea plopilor de la oraş
Va fi umbra lor moartă.

AUTONEGARE
Nu trădez, doar protestez.
Uneori simt greutatea vârstei.
A timpului trecut cu nemiluita.
Simt o greutate în plexul solar.
O greutate precum plictisul unei pietre
De demult.

PELERINAJ
Te duceai la Femeie ca la o statuie.
E aproape vremea când te vei duce la Femeie
Ca la un muzeu.
Unora soarta le va hărăzi
Drumul pe care se vor duce la Femeie
Ca la o ruină înflorită.
Ca la un cireş alb toamna târziu.
O ruină se va apropia de altă ruină.
Dar ce poate spune cel care va apuca pe acel  drum
Când şi cele mai mândre cetăţi
Ruine au fost şi sub pământ sunt
Plătind cu acest preţ strălucirea
Femeilor la care au visat.

MAI BINE…
Mai bine să-ţi pară rău că ai plecat
Decât să-ţi pară rău că ai rămas.

Mai bine să-ţi pară rău că ai tăcut
Decât să-ţi pară rău că ai vorbit.

Mai bine să-ţi pară rău că ai visat
Decât să-ţi pară rău că ai dormit.

AUTOGRAF
Eu sunt Ioan Lascu
Cel cu sertăraşe.
Ca girafa lui Dalě.
Sertăraşele noastre sunt în flăcări.
Ştim noi de ce…