Cum bine se ştie, Ion D. Sîrbu a trăit ultimii 25 de ani vieţii la Craiova. Vrând-nevrând, cea mai urbană dintre aşezările oltene a fost şi locul unde scriitorul originar din Petrila a creat cea mai mare parte din operă, locul unde a rămas pentru posteritate multa, consistenta lui literatură de sertar, care i-a adus o binemeritată faimă postumă. Exilat în Isarlâk, cum cu năduf a botezat locul înstrăinării sale, Candid (autonumit aşa în jurnal şi în romane) a plecat în veşnicie ducând în suflet nostalgia orăşelului natal, a coloniei, nu penitenciare, ca la Kafka, ci multietnice, din gura minei Petrila. Se întorcea din când în când acolo, ca să revadă modesta casă părintească, ultima dată, parcă prin 1988, nemaigăsind decât ruine. Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni (dacă ar fi să-l evocăm aici pe Teodor Mazilu, şi el nu prea răsfăţat de soartă), iată în ce postură se afla Gary, căruia nu-i mai rămânea, în cel mai bun caz, decât s-o revadă pe Irina, sora lui, mutată într-un obscur cartier din nordul Petroşaniului. Însă Ion D. Sîrbu a rămas, prin scrierile sale, legat pentru vecie de colonia petrileană, paradis pierdut şi axis mundi deopotrivă. Acest Ulyse neizbăvit în viaţă şi-a luat în postumitate revanşa asupra destinului.
De curând, un grup de iniţiativă al cărui vârf de lance a fost profesorul şi scriitorul Mihai Barbu, cândva un apropiat al lui Gary Sîrbu, s-a gândit la o altfel de reîntoarcere, invitând la Petrila o seamă de scriitori din Piteşti, Craiova, Petroşani, Lupeni şi Uricani, pentru a-l evoca pe ilustrul locuitor spiritual al oraşului şi pentru a lansa aici cărţi, o parte din ele legate de viaţa şi opera lui Ion D. Sîrbu ca şi de Valea Jiului. Incursiunea literară s-a numit Scriitori în colonia lui Ion D. Sîrbu şi i-a avut drept protagonişti pe Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Ioan Lascu, Marian Boboc, Gheorghe Truţă, Ion Hirghiduş şi Mihai Barbu. Fiecare invitat a vorbit, l-a evocat sau omagiat pe neîntrecutul Gary, un adevărat spirit tutelar al locului. Dintre cărţile prezentate în faţa unui public tânăr şi dornic de cultură se cuvin amintite: Poetul trivalent şi Arte poetice româneşti (N. Oprea), Cititorul de roman (D. A. Doman), Un aisberg deasupra mării şi Satul de la capătul vremii (I. Lascu), Îngere, vii? (Gh. Truţă), Femeia lui Dumnezeu (I. Hirghiduş), mai multe tomuri documentare despre Valea Jiului (M. Boboc), precum şi masiva monografie Memoriile lui Ion D. Sîrbu. O reconstituire (M. Barbu). Proiectul a culminat cu refacerea unuia din traseele culturale ale lui Ion D. Sîrbu, prin vizite la casa memorială (reconstruită) şi la fostul Liceu de Băieţi din Petroşani. De altminteri, la astfel de destinaţii speciale îndeamnă şi frumosul documentar în sepia, generos ilustrat şi cu destule adnotări inedite e vorba despre caietul intitulat Pe urmele scriitorului Ion D. Sîrbu în Valea Jiului. Proiectul destinaţii speciale: Traseele cultural-turistice ale scriitorului petrilean Ion D. Sîrbu, editat de Asociaţia Fire de iarbă din Petroşani.
Manifestările cu valenţe evocatoare şi cognitive, desfăşurate, între altele, sub egida Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România, nu ar fi fost posibile fără sprijinul material neprecupeţit al Asociaţiei Rosa multiflora şi al vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, d-l Costel Avram. Gazde bune au fost şi cei de la Clubul Copiilor şi Elevilor din Petrila, aşezământ care nu se află la prima ispravă culturală dedicată lui Ion D. Sîrbu.
Această întoarcere acasă a lui Ulyse din Petrila s-a dorit cea dintâi dintr-un şir mai lung care, în 2012, va continua pe aceleaşi coordonate, intenţionând să aducă în alaiul său scriitori din toate zonele ţării. Aşa cum Gary Sîrbu scria despre duhul lui Blaga, care l-a vegheat toată viaţa, tot astfel şi bătrâna colonie (încă) multietnică din Petrila este vegheată pentru totdeauna de duhul lui Sîrbu.